M-am imbolnavit de Capitala...

Da! Am "ales" sa petrec cateva zile in inima Capitalei. Un dute vino total. Mi-am pus un zambet pe fata, real in acel moment...pana am ajuns sa mentin un zambet patetic. Cozile alea imense, claxonarile care imi facea capul sa bubuie de durere, oamenii care alergau parca nu ar mai prinde loc in magazin, poluare fonica prin apropierea semafoarelor, parcari imense si totusi inaccesibile.
O invalmaseala in noutatile Ikeei, Pipera plina d'ale lui Becali, politicienii cu masti de bal mascat, vedete de noapte si mallul plin de ...tinerei care isi falfaiau banii prinsi intr-un elastic. Problema era ca nu aveau unde sa schimbe euroii. (Poate schimbul valutar e facut pentru asa ceva. Dar asta daca ai cunostinte in "domeniu").
Durerea de cap incepe sa se agraveze iar eu inca "anchetez". Pasii au devenit mai mari. Deja incep sa alerg...incetinesc!
Ridic steguletul alb..si ies, transpirata de toropeala bucuresteana. Ma plang de durerea de cap care nu se lasa nici cu pastile...se pare ca va trebui sa zac cateva zile...Si chiar asa s-a intamplat. Cand am ajuns din nou pe meleagurile cunoscute, plina de furnicaturi inca netrezita la realitate a trebuit sa imi revin din starea de boala, care a durat cateva zile.
Micule Paris..trezeste-te! Si vezi unde ai ajuns...
Dupa multe incercari de a iesi in viata din oras...am analizat, am analizat...iar am analizat. Imi spune: "Nu cunosti". Asa este, nu cunosc micile detalii si nici toti oamenii ca sa cataloghez dar...nu sunt pregatita sau mai bine zis nu vreau sa las accentul moldovenesc pentru a face impresie si sa intru in detaliile "buletin de Bucuresti". Cersesc cateva minute din viata agitata "imbracata” de senzatia unui public imens, imi caut curajul sa-mi incep spunerea: Refuz Capitala...