luni, 28 mai 2012

Diferențe culturale. Ce îmi place la americani.

De multe ori am avut impresia că cele mai importante diferențe culturale sunt doar cele mari, care se observă de la prima vedere și se fac studii intense despre acest subiect. Din acest motiv, nu eram interesată și nu mă frapau diferențele culturale.

Trăim într-o lume în care protocolul este din ce în ce mai mic, iar relațiile dintre persoane se pot lega mult mai usor și nu mai ești nevoit/ă să treci printr-o serie de reguli. Prima problemă a fost rezolvată.
Următoarea barieră este limba diferită. De multe ori persoanele care nu cunosc o limbă străină nu pot discuta cu persoane care vorbesc altă limbă, ceea ce îi face să apeleze la gestică și mimică. E comic și trist să vezi cum cineva se chinuie să explice ce freză vrea să își facă sau ce boală are și ce îl doare.

Zilele acestea am avut ocazia să cunosc îndeaproape câteva pesoane din Statele Unite și am putut observa micile diferențe culturale care nu se pot observa la o primă vedere ci doar dacă stai să analizezi. Ai zice că sunt neimportante, dar ele contează atunci când românul nu se adaptează și continuă să se manifeste așa cum știe cu toate că deranjează sau îi uimește pe ceilalți cu modul său de comportament.

Primul aspect (cel mai amuzant) este pupatul la români. În România pupatul zdravăn pe ambii obraji și zgomotos este cel mai practicat, pe când americanii nu au deloc obiceiul de a te pupa ci doar de a te îmbrățisa. Sincer, mi-a plăcut foarte mult modul lor de a reacționa atunci când vroiau să își ia la revedere de la tine sau să te felicite. E o îmbrățișare sinceră și caldă care nu necesită nicio pupătură zgomotoasă.
Americanii au rămas puțin șocați de felul insistent de a fi pupați pe ambii obraji pentru a-i saluta. Ei se fereau dar când mai venea câte o persoană mai în vârstă, nu mai scăpau. Erau prinși într-o zonă crepusculară în care îi amețeau zgomotul pupăturii și urma lăsată pe obraji.

Înțeleg că așa e românul, mai drăgăstos din fire, dar...stând într-o zonă neutră și observând, românii păreau puțin sălbatici.

Pe lângă aceasta, americanii sunt pasionați de sporturile lor. Știu că și românașilor le place fotbalul junglei de la noi, dar discuțiile despre fotbal se găsesc doar între grupurile de suporteri (două înjurături într-o propoziție) și rareori între discuțiile unor simpli oameni.

Americanilor le place să vorbească despre ele și să poarte șepcile echipei lor favorite. Purtarea unei șepci e ceva normal la ei. La noi mai puțin. Șepcile sunt purtate în general de sportivi sau de oameni care lucrează pentru a se proteja de soare.
Dacă la ei a face cadou o șapcă este ceva obișnuit, la noi este puțin ieșit din comun dacă nu ești vreun sportiv.

Un alt sport al românilor pe lângă fotbal este acela de a ne plânge de milă pentru tot ce ni se întâmplă. Opus culturii noastre, americanii nu au sportul asta, cu toate că și ei au probleme (unul din ei era bolnav de cancer, altul abia aflase că fata lui are cancer ș.a) nu își plângeau de milă ci mai degrabă mă încurajau pe mine care eram sănătoasă și îmi faceam griji pentru a învăța. Era un lucru minor, lipsit de importanță dar ei totuși mă încurajau și nu scoteau în evidență că problema lor e mai importantă. Nu știu cum reușeau.

Lista de diferențe culturale poate continua, acestea sunt doar câteva dintre ele pe care le-am observat de-a lungul zilelor. Nu vreau să scot în evidență doar lucrurile negative la români și cele pozitive la americani. M-am referit doar la detalii, acele lucruri care trec neobservabile prin fața noastră. Aceste mici detalii nu sunt pregătite dinainte, sunt spontane. Ăsta e adevărul.

Dacă două persoane din culturi diferite se întâlnesc, cel mai bine e să existe un echilibru pentru ca nici una să nu se simtă incomod. În concluzie, trebuie să te adaptezi.

Tu ai renunța la obiceiurile tale culturale dacă te aflii într-un cerc de persoane cu un alt tip de cultură?
TinaR - VIP

Reacții:

2 comentarii:

  1. Sa stii ca nu e chiar asa. Adica articolul se simte ca e din punctul de vedere al unei fete (n-o spun cu rautate). Si anume: de sporturi se discuta si la romani foarte mult in afara ariei microbistilor inraiti; diferenta e ca se discuta in general intre baieti, mai rar vezi la fete. Iti spun asta in conditiile in care nu prea imi place fotbalul(sa ma uit, nu ca sport) si cu toate astea ajung sa iau parte la foarte multe discutii, majoritatea initiate de alte persoane normale, care nu se duc la meciuri sau nici macar nu urmaresc, cu toate ca au ocazia, dar se multumesc doar cu rezultatul final (cate goluri, cine a dat) si comentarii despre.

    Pe langa asta, faza cu sepcile: din parere personala dar si documentata, sepcile sunt una din cele mai proaste inventii din domeniu (praf, transpiratie etc - te poti documenta pe internet cred) si e o chestie foarte buna ca nu avem obiceiul de le purta excesiv. Pe langa asta, intervine si un aspect negativ al suporterilor, si anume faptul ca daca porti o sapca cu o anume echipa, risti sa fii huiduit pe strada sau mai rau. Sa stii ca asta e si la americani totusi, dar in anumite zone. La spanioli vezi un fair play adevarat in schimb, poti purta orice oriunde (in general); se respecta.

    Diferentele culturale se observa in general imediat, nu greu. Chestia cu imbratisatul o observi cand ii cunosti prima oara sau dupa ce i-ai cunoscut prima oara, cand va luati la revedere. De altfel, pupatul nu e o chestie la romani si imbratisatul la americani. Adica, la romani unii se pupa, altii nu; eu fac parte din categoria care nu-si pupa prietenii cand ii intampina sau isi ia la revedere, mi se pare stupid (mai ales cand suntem multi) iar prietenii sunt de aceeasi parere; dar fiecare cu ale lor. Cat despre imbratisat, se practica si la romani, dar mai intre apropiati. Multe dintre diferentele pe care le-ai enuntat se vad de la o zona la alta si nu neaparat de la o tara la alta, mai ales cand vine vorba de tari asa departate.

    Pt a observa diferentele culturale cu adevarat, trebuie mai intai sa studiezi obiceiurile culturale specifice romanilor si nu grupului in care stai tu. Zici ca incerci sa nu faci o comparatie intre ce e bine si ce e rau, ci doar sa prezinti diferentele, dar, cu toate astea, din articolul reiese evident o inclinare spre obiceiurile americanilor ca fiind pozitive si cele ale romanilor ca fiind "mai" putin pozitive, de dragul de a evita cuvantul negativ.

    Folosesti niste cuvinte prea generale si prea puternice ("obiceiuri CULTURALE") pt a le putea aplica unor situatii atat de izolate, in niciun caz reprezentative pt o cultura intreaga.

    Daca te duci la Brasov ai sa vezi ca multa lume te saluta cu servus si vorbeste prescurtat(in loc de multumesc, spun multu, de exemplu) si multi se imbratiseaza, dar in niciun caz nu poti face o generalizare. Cu atat mai mult despre prietenii tai americani, care imi imaginez ca sunt putini si la care obiceiul cu imbratisatul probabil e ceva specific ori zonei, ori grupului lor si in niciun caz "americanilor" ca gramada.

    Poti observa diferente culturale subtile, dar nu astea sunt ele. Folosesti cuvantul "culturale" unde nu-si are locul. Exista diferente intre oameni, obiceiuri deprinse din diferite motive si dupa exista obiceiuri si diferente culturale, care reprezinta in principal ce anume se formeaza in tine, ce obiceiuri deprinzi ca urmare a influentei pe care o are cultura zonei respective asupra ta. Fa diferenta. (si e valabil si pt tine - vezi ce obiceiuri ai tu pe care le poti numi culturale si ce obiceiuri ai datorita persoanelor cu care umbli - ai sa vezi ca multe obiceiuri se formeaza din cauza internetului acum, in principal din cauza serialelor; acelea nu sunt, sub nicio forma, culturale).

    Am incercat sa nu-ti sar in cap prea mult(recitind, mi-am dat seama ca totul suna mai rautacios decat am intentionat), nu asta era intentia, sper ca ai inteles esenta mesajului, n-am interes sa continui intr-o discutie contradictorie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am inteles esenta mesajului tau si ce anume ai inteles tu din el. Ideea articolului a fost doar o particularizare a americanilor nu o generalizare. Cum am spus si la inceputul articolului, sunt niste diferente pe care le-am observat de-a lungul a catorva zile si bineinteles ca sunt din punctul de vedere a grupului in care am fost. Am povestit doar din acest punct nu am incercat in nici un moment sa fac un studiu pe aceasta tema.
    Cu siguranta daca m-as ocupa cu studiul culturilor as realiza ca de fapt sunt altele mai importante si poate astea sunt minore.
    Prin urmare, articolul nu e o generalizare si sunt constienta si de faptul ca alti romani se comporta diferit.
    Ia articolul doar ca un caz particular si ca o mica intamplare.
    Oricum, multumesc mult pentru precizare si o sa iau parerea ta in sens pozitiv.

    RăspundețiȘtergere