FILIT- Un sport pentru iubitorii de literatură
După maratonul FILIT, a trebuit să mă așez confortabil în fotoliu, cu ceașca de ceai în dreapta mea și cu degetele dezmorțite, pentru a medita la frumusețea, pe ritmuri de jazz, a literaturii care a transformat Iașul, în sfârșit, în actorul principal al piesei, acest rol potrivindu-i-se de minune.
Culorile inimii
Oare cât de colorate sunt inimile noastre? Suntem asemeni acului care încearcă să aleagă cărările cele mai bune pentru a ajuta ca produsul finit să fie unul superb şi plin de viaţă.
Aprecierea literaturii
Indiferent dacă este vorba de literatură clasică, modernă, română sau străină, cei care citesc zilnic sau ocazional apreciază într-un mod aparte cărțile. Țin cont într-o oarecare măsură de calitatea hârtiei, rezistența coperții sau de rezumatul de pe coperta de pe spatele cărții dar, cel mai mult țin la conținutul cărții.
Ce (nu) arătăm lumii
Ne-am obișnuit din ce în ce mai mult să ne repetăm în oglindă că suntem persoane puternice și că putem supraviețui mult mai bine decât scrie în ghidul de supraviețuire, ba chiar avem mai multe soluții.
O lume. O viață. O urmă.
Foile de ziar cu semnătura mea au început să se îngălbenească. Am întins mâna să fac cunoștință cu tine, lume dragă care mi-ai promis prietenie veșnică și mi-ai dat cadou un zâmbet care a început să se pietrifice.
luni, 26 martie 2012
Miopie
luni, 19 martie 2012
Dimensiuni ale femeii: pantoful de cleștar
marți, 13 martie 2012
Artistul care a furat trofeele
În doi ani înveți să vorbești și tot restul vieții înveți să taci. |
O atmosferă hollywoodiană cu muzică veche pe fundal în imagini alb negru cu dialoguri scrise într-un fum de țigară te introduce în lumea primilor pași ai cinematografiei.
Pentru că totul se desfășura fără dialoguri doar muzica mă putea ține în viață. Am tresărit la muzica puternică emoțională și m-am întristat pe un fundal cu muzică dramatică. Așa s-a desfășurat filmul mut care a furat trofeele Oscarului. Francezul Jean Dujardin ne-a arătat fără vorbe ce înseamnă bucuria, cum îți exprimi suferința, cum iubești și cum ești deprimat atunci când ești lăsat deoparte.
Nu am avut mari speranțe când am început vizionarea filmului, am strâmbat din nas la decernarea premiilor Oscar și eram ferm convinsă că nu merită acest film premiul. Dar cum să îți exprimi cel mai bine bucuria decât tăcut, dansând de bucurie?
Michael Hazanvicius, a creat o lume fără sunet în care evoluția a dat deoparte marii artiști pentru o lume cu sunet. Prin arta lui, ne-a introdus în lumea care demult a fost uitată. O lume alb negru în care 3D-ul nu își are rostul, iar artiștii erau diferiți prin „beauty spots”.
Ne-am îmbrăcat cochet în atmosfera mută, ne-am ocupat locurile în cinematograful Kinograph și am plâns fără a ne auzi sunetul lacrimilor dar având libertatea de a ne exprima starea prin gesturi.
Orgoliul actorilor dintr-o perioadă învechită este mult prea mare atunci când sunt îndepărtați din fața reflectoarelor Hollywoodului. Chimia dintre vedeta filmelor mute George Valentin interpretat de Jean Dujardin și starul filmelor sonore Peppy Miller interpretat de Berenice Bejone împresoară cu un mediu romantic și ne arată îmbinarea vechiului cu noul.
Diferența față de ideile trase la indigo i-au oferit pe tavă multitudinea de premii. Dacă exista și premiu pentru rolul cățelușului cu siguranță îl câștiga. Poate nu merita Oscarul, poate da. Totuși când primești Oscarul cum să nu iubești America?
Chapeau!
sâmbătă, 10 martie 2012
Adaptare
Te-ai mutat pentru prima dată din orașul unde ai locuit 18 ani. Era un orașel micuț, liniștit cu o singură șosea principală în care minimum jumătate din „băștinași” îi cunoșteai. Anii cu florile sale, frunzele arămii, zăpadă și caniculă au trecut. Printr-un vânt puternic, ai călcat pe covorul frunzelor arămii din orașul acela mare și necunoscut cu atâtea numere de autobuze și tramvaie care te fac să te simți un om mic mic de tot într-o lume prea mare pentru a putea fi descoperită de tine, un omuleț debusolat. În cele din urmă te acomodezi. Mai repede sau mai greu.
De multe ori m-am gândit ce anume m-a ajutat pe mine precum și pe alte persoane să ne putem acomoda destul de ușor într-un oraș nou. Mi-am dat seama că acest lucru depinde în exclusivitate, de tine, de felul cum ești și de oamenii din jurul tău. Dacă tot timpul refuzi să mergi pe o stradă pe unde nu ai mai trecut doar pentru că este necunoscută, nu încerci să mănânci shawarma doar pentru că în mintea ta crezi că o să te îngrași sau renunți doar pentru că lumea îți spune că există facultatea pe care o urmezi și în orașul tău natal (caz concret!), îmi pare rău pentru tine, mai ai de lucrat.
Este greu să te acomodezi într-o țară nouă în primul rând din cauza limbii. O fi limba engleză, o limbă internațională dar sunt multe țări în care oamenii de acolo nu știu o boabă de engleză. Atunci cum să îl întreb eu în rusă dacă știu doar engleză și franceză? Bineînțeles, va trebui să mă descurc de una singură sau să aplic metoda extremă: semnele.
E normal să te poți exprima mai ușor în limba română, doar ești român în țara „România, te iubesc” iubită mai mult de străinii care locuiesc în România. Nu trebuie să dramatizăm, dar dacă te muți într-un alt oraș din România, ce te împiedică să întrebi? Aici putem realiza o listă lungă.
Un alt motiv pe care l-am întâlnit la unii oameni este încăpățânarea. Ei refuză orice contact social din motivul bine imbibat în minte „am venit doar pentru locul de muncă/facultate”. Dar, cine spune că nu trebuie să îmbini urâtul cu frumosul?
După 3, 4, 5 sau 6 ani de facultate, realizezi că nu ai nici un prieten căruia să îi povestești ce loc bun de muncă ai nimerit exact după absolvire iar viața ta personală se rezumă doar la familia care oricând te va primi cu brațele deschise înapoi. Gândește-te că doar a trebuit să te acomodezi într-un loc nou iar condițiile de viață (bani, mâncare) ți-au rămas într-o oarecare măsură la fel. Dacă trebuia să le schimbi pe ambele, atunci era mai greu. Astea sunt motive bine întemeiate de acomodare.
Noaptea, îți ia puțin timp ca ochii să ți se acomodeze la întuneric ca să poți vedea. Descoperirea locurilor noi, cunoașterea oamenilor noi, comunicarea (cu rețelele sociale se distruge), te ajută să te poți adapta. Dacă ții ochii strâns închiși de frică, nu vei putea vedea frumusețea care îți stă în față.
marți, 6 martie 2012
Portret în căutările lui Google