sâmbătă, 10 martie 2012

Adaptare

Te-ai mutat pentru prima dată din orașul unde ai locuit 18 ani. Era un orașel micuț, liniștit cu o singură șosea principală în care minimum jumătate din „băștinași” îi cunoșteai. Anii cu florile sale, frunzele arămii, zăpadă și caniculă au trecut. Printr-un vânt puternic, ai călcat pe covorul frunzelor arămii din orașul acela mare și necunoscut cu atâtea numere de autobuze și tramvaie care te fac să te simți un om mic mic de tot într-o lume prea mare pentru a putea fi descoperită de tine, un omuleț debusolat. În cele din urmă te acomodezi. Mai repede sau mai greu.


De multe ori m-am gândit ce anume m-a ajutat pe mine precum și pe alte persoane să ne putem acomoda destul de ușor într-un oraș nou. Mi-am dat seama că acest lucru depinde în exclusivitate, de tine, de felul cum ești și de oamenii din jurul tău. Dacă tot timpul refuzi să mergi pe o stradă pe unde nu ai mai trecut doar pentru că este necunoscută, nu încerci să mănânci shawarma doar pentru că în mintea ta crezi că o să te îngrași sau renunți doar pentru că lumea îți spune că există facultatea pe care o urmezi și în orașul tău natal (caz concret!), îmi pare rău pentru tine, mai ai de lucrat.


Este greu să te acomodezi într-o țară nouă în primul rând din cauza limbii. O fi limba engleză, o limbă internațională dar sunt multe țări în care oamenii de acolo nu știu o boabă de engleză. Atunci cum să îl întreb eu în rusă dacă știu doar engleză și franceză? Bineînțeles, va trebui să mă descurc de una singură sau să aplic metoda extremă: semnele.


E normal să te poți exprima mai ușor în limba română, doar ești român în țara „România, te iubesc” iubită mai mult de străinii care locuiesc în România. Nu trebuie să dramatizăm, dar dacă te muți într-un alt oraș din România, ce te împiedică să întrebi? Aici putem realiza o listă lungă.


Un alt motiv pe care l-am întâlnit la unii oameni este încăpățânarea. Ei refuză orice contact social din motivul bine imbibat în minte „am venit doar pentru locul de muncă/facultate”. Dar, cine spune că nu trebuie să îmbini urâtul cu frumosul?


După 3, 4, 5 sau 6 ani de facultate, realizezi că nu ai nici un prieten căruia să îi povestești ce loc bun de muncă ai nimerit exact după absolvire iar viața ta personală se rezumă doar la familia care oricând te va primi cu brațele deschise înapoi. Gândește-te că doar a trebuit să te acomodezi într-un loc nou iar condițiile de viață (bani, mâncare) ți-au rămas într-o oarecare măsură la fel. Dacă trebuia să le schimbi pe ambele, atunci era mai greu. Astea sunt motive bine întemeiate de acomodare.


Noaptea, îți ia puțin timp ca ochii să ți se acomodeze la întuneric ca să poți vedea. Descoperirea locurilor noi, cunoașterea oamenilor noi, comunicarea (cu rețelele sociale se distruge), te ajută să te poți adapta. Dacă ții ochii strâns închiși de frică, nu vei putea vedea frumusețea care îți stă în față.


Reacții:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu