Cand nemultumirea va fi multumita...

Atunci se vor vedea reusitele vietii. Pana atunci continuam sa ne plangem de neajunsuri. Sa ne punem armamentele pentru a fi pregatiti "pentru orice eventualitate". Asa e obisnuit...romanul. (P.S: Un neamt simpatic imi va zambi si imi va da dreptate).
Sa fie pregatit daca i se intampla ceva rau. Astfel continua sa se afunde in mocirla de neajunsuri personale: sa aleaga sa mearga la munca(daca binevoiesti sau simti nevoia banilor. Dar... Punct. E optional! Precum un abonament la orange: suna fascinant sa tastezi mesaje pana nu mai poti in 26 de ore din putinele 24 de ore...asta daca ai cu ce sa platesti), facultate (daca vrei sa incerci acel "mai mult"), sau strainatatea (locul unde sa te "astepti" la ce e mai...diferit). Pare asa simplu, precum umbrela pe care o ai zilnic dupa tine..IN CAZ de ploaie. Soarele iti arata ca nu va ploua, dar tu totusi te incapatanezi si iti iei umbrela dupa tine...pentru orice eventualitate.
Nu e rau a fi pregatit!! E perfect...dar, a practica exagerarea pana se formeaza un tel din "a fi pregatit", prin inutilitati purtate in buzunarul tau rupt de maruntisuri.
Raspunsul tipic il stiu, de aceea nu adresez intrebari. Inutile si lipsite de gust.
Nu exclud faptul ca e greu sa treci peste multele nemultumiri si sa te concentrezi pe partea buna a lucrurilor (Ma lupt si eu cu asta). Un lucru interesant am invatat cand supravietuiam pe muntele gigantic atat de abrupt: atunci cand zici ca nu mai poti, de fapt poti mai mult. Trebuie doar sa treci de punctul mort si sa continui, astfel ajungi biruitor.
Wake me up when september ends...asta daca ajungem sa ne consideram multumiti cu ce avem/ cu ce suntem. Iar atunci cand vrem sa fim mai buni nu cauza nemultumirii sa fie, ci dorinta de mai mult. Se anunta vreme rece, sa imi iau umbrela?...