Fotografii „profesioniști” iau cu asalt lumea foto

Excuse moi, mon ami! Să încep a zice.
Anul acesta a depășit de mult limita maximă. De la 50 la 100. Iunie, iulie, august...Ce luni frumoase pline de albume foto. În anul 2011 lumea s-a inscris la jobul fotograf.
Blitz!
Poze precum cele din revistă, cât mai blurate in spate ca să fie așa mai „profesional”. Ce zâmbet! Câtă splendoare atunci când mergi cu aparatul profesional Canon/ Nikon in gât. Analizezi lumea înconjurătoare mirosind aerul îmbibat de culori vintage.
Cel mai frumos mod de a păstra amintirile este prin a fotografia momentul. De acord, dar in mod excesiv e enervant. Toată lumea dintr-o dată vrea să fie fotograf profesionist insă abia știe să folosească micul aparat de buzunar numit „săpunieră”. Ce contează atunci când ai bani? Îți iei aparat profesional ca să te dai mare nici gând sa faci poze la gâzuțele din oraș care îți intră cu o viteza mare în ochi și ai pierdut apusul de soare.
Aglomerație. Cadrul perfect de a-ți face apariția, de a poza în stânga și în dreapta și de a pune pe feisbuc ce frumusețe de poze poți face.
Like? Where is the button dislike?
Ne pozăm pentru albumul foto cu multe foi cumpărat nou pentru a încăpea avalanșa. Acolo era adevărata bucurie, fără sa te angajez ca fotograf particular. Dar, nee. Acum ești profesionist și vrei să te angajezi cu această licența pe care ți-ai atribui-o singur.
Dacă în această direcție se îndreaptă lumea, nu aș rămâne uimită dacă bunica l-ar poza pe bunicul...la o ședință foto printre grâul superb care scoate ochii în evidență. Simplu. Iar când va da și de facebook, îl va mânui ușor. Contact (log in) și...schimbi viteza: postează.
Ne mai lipsește totuși ceva. Tableta. Ca un român ce se respectă!
Acesta este următorul lucru pe care îl voi cumpăra. Apoi, când voi trece pe lângă Boc, o să ii spun : „Ai avut dreptate, tabletă are tot românul”.
Toți suntem profesioniști in domeniul care „se poartă” în anul respectiv. Sunt curioasă la anul ce va fi.