Mandrie si prejudecata- A fi sau a nu fi...

"Obisnuim sa judecam oamenii si evenimentele prin prisma constiintei noastre."

La inceput, sincer, nu am inteles unde e mirajul acestei povesti, printre fetele care se casatoreau pentru bani doar pentru un trai mai bun, maniere proaste, invidie, parvenitism, mandrie si doi incapatanati care se indragostesc in cele din urma.
Atat de diferit de povestile de dragoste pentru care lupta este mai apriga. Nu e acel Zorro care de la primul sarut o cucereste pe aleasa inimii lui sau un Romeo care prin declaratiile sale o cucereste pe Julieta sa. Aici lucrurile stau altfel.
O poveste de dragoste tipica infiripata la sfarsitul secolului XVIII in Anglia, bazata pe prejudecati asupra oamenilor, asupra rangului lor: superioritate versus inferioritate.
O cantitate de mandrie se gaseste in fiecare din noi, atunci cand reusim sa facem ceva sau atunci cand ne consideram superiori fata de alte persoane. Nu e acea mandrie a parintilor atunci cand copii lor au realizat ceva. E normal ca un parinte sa fie mandru de copilul sau. E important si pentru copil sa stie ca parintii lui sunt mandrii de el.
Aici e vorba de un orgoliu rautacios. Superioritatea pe care o afisezi doar pentru ca tu ai bani mai multi, ai masina, note exceptionale, haine de firma, poti merge, auzi si vorbi. La care se adauga prostia si incapabilitatea de a intelege adevaratul sens al cuvantului "modestie". Din pacate, multi inteleg modestia ca fiind un mod de a se umili...Mandria te poate ajuta sa iti cunosti calitatile si defectele, sa iti pastrezi demnitatea si sa nu te consideri inferior fata de cei din jur. Dar considerandu-te prea superior, apare orgoliul.
“Orgoliul si mandria sunt lucruri diferite, desi de cele mai multe ori aceste cuvinte sunt tratate drept sinonime. O persoana poate fi mandra, fara sa aiba pic de orgoliu. Mandria se raporteaza mai degraba la propria parere de sine, in vreme ce orgoliul este legat de modul in care am vrea sa fim vazuti de ceilalti.”(Jane Austin)
Lizzie, avea o mandrie care intra in conflict cu prejudecatile lui Mr. Darcy asupra oamenilor pe care nu ii cunostea, inclusiv, asupra lui Elizabeth Bennett, care nu o considera "indeajuns de frumoasa". De aici incepe povestea celor doi.
La noi, romanii, este vorba " a face haz de necaz". Acelasi lucru facea si Elizabeth, incercand sa para indiferenta la vorbele barbatului care o fascinase de la prima vedere. Dar mandria era prea mare pentru a recunoaste.
"Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte"...prejudecata pentru prejudecata.
Printre mandrie si prejudecati, existau scrisorile scrise de mana, roseata in obraji si dansul care te tinea mai mult alaturi de persoana iubita. "A iubi dansul insemna un prim pas catre a te indragosti", spune Jane Austin in cartea sa.
Dar "prea putini dintre noi sunt in stare sa se indragosteasca cu adevarat, fara incurajare".
Incurajarea nu trebuie sa vina de la o alta persoana ci din interiorul tau. Sa te incurajezi sa faci pasii spre drumul iubirii.
Concluzia? Povestea "pride& prejudice" trebuie privita nu din lipsa limbajului (enervant!) ci privind faptul ca dragostea invinge totul, asa cum stim (sper!), in pofida prejudecatilor si mandriei personale.
Poti fi iubit tocmai pentru ca esti altfel, pentru ca esti tu insuti si pentru ca ai incredere in parerile si principiile tale.
Dar poti sa lasi deoparte mandria si prejudecatile tale? A fi mandru sau a nu fi, aceasta este intrebarea...