miercuri, 14 septembrie 2011

Ce e bine să lași în urmă

Numai gândul la ridurile care se vor adânci din ce în ce mai mult pe față ne îngrozește.
Frunzele copacilor formează un covor precum cel lăsat înaintea intrării miresei.

Un anotimp a trecut, urmează altul...
Septembrie.

Căldura ne face să stăm la umbra copacului cu cea mai mare coroană pentru a putea medita asupra prezentului și pentru a visa viitorul. Trecutul e trecut pentru a mai visa la schimbări. Nu există o mașină a timpului pentru cei care încearcă să revină în trecut.

Am lăsat deoparte copilăria în care săream cu picioarele desculțe în apa de ploaie. Era pedichiura cea mai sănătoasă, dar a trebuit înlocuită. Acum nu mai putem ieși să ne bălăcim în voie. Avem anumite restricții. A trebuit să lăsăm în urmă chiar dacă ne plăcea pentru că "nu ne șade bine", ar adăuga bunica.

Cu un simplu "pinky swear" ne-am trăit anii de școală alături de colegi. Când am terminat această etapă a vieții a trebuit să îi lăsăm în urmă. Drumurile se separau, nu mai era un drum cu "toate la un loc".

Am avut impresia că legătura a fost păstrată, dar era doar o impresie falsă. Uneori ne punem întrebarea de ce nu am mai vorbit cu ei dar ne dăm seama că trăim în prezent, alături de actualii prieteni și trebuie să acceptăm faptul că "ne-am schimbat" și am lăsat filele pline de amintiri din jurnal într-un sertar încuiat. Fiecare amintire își spune povestea.

Atât de multe lucruri ne plăceau în trecut că nici nu ne puteam descrie într-o frază. Atât de multe hobbyuri! Iar acum când suntem întrebați la un interviu pentru un loc de muncă terminăm în mai puțin de 5 minute discuția despre pasiunile personale. Locul de muncă nu e același lucru cu rețelele de socializare în care trebuie sa faci o compunere despre ce ești, ce îți place sau ce ai mâncat astăzi (povestit într-un mod cât mai detaliat). Totul se rezumă
„de ce vrei acest loc de muncă?” . Atunci intrii în acțiune ca să îi dai gata (bineînțeles această întrebare este doar pentru a povesti cât mai frumos ca să te creadă. Cu toate că răspunsul principal este: pentru că am nevoie de bani! ). Dacă nu poți răspunde la acea întrebare, trebuie să mergi mai departe.

Hobbyurile „învechite”...au dispărut fără să lase în urmă vreo dezamăgire sau cicatrice deoarece nu am simțit când ele au plecat. Era un gol care urma să fie umplut. Au rămas totuși câteva. Cele mai puternice au supraviețuit și s-au adăugat altele noi. Nici nu îți imaginai că o să îți placă așa de mult, ce mai...le adori!
De la pictura peisagistică am ajuns la o pictura abstractă, haotică, asemeni lumii in care traiesc.

Ți-a făcut bine că ai lăsat hainele lălâi sau exagerat de strâmte și machiajul strident de așa zis rocker/ă, hainele prea mature ca să pari mai mare, ronțăiala unghiilor în public, freza de băiat/fată cool, locul de muncă inadecvat, prietenii cu beneficii, vorbele urâte, dependențele...s.a. Acum fiecare problemă cu care te confrunți are un nou mod de rezolvare: mai calm, te gândești de doua ori înainte sa acționezi și nu te mai entuziasmează orice lucru frumos la suprafață.

Prezentul are beneficiile lui. Nu îmi pare rău de nimic ce am lăsat în urmă. Chiar mă bucur că le-am lăsat și am înaintat. Dacă aș sta să număr fiecare lucru, persoană, stil, obicei care am lăsat în urmă aș observa că au fost mai multe decât credeam la prima vedere. Am ajuns mult mai aproape de visul meu. De ce să îmi pară rău?

Fără regrete zâmbesc și îmi trăiesc prezentul "dulce ca o savarină" alături doar de acele persoane care contează cu adevărat. Mai am de visat.

Am pregătit teancul de foi albe A4 pentru lista „Obiceiurile actuale”. Scârțiala de pix nou dă startul. Scris caligrafic.
Te accepți așa cum esti și trăiești prezentul sau ai rămas blocat în
trecut?

Reacții:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu