miercuri, 1 decembrie 2010

Bucuria de 1 decembrie e umbrita...



Toti cu steagurile tricolore strigau cat ii tineau plamanii: “Victorie! Uniti sub tricolor !”. Au dat mana frateste si au muncit pamantul romanesc. Vremuri indepartate, in prezent, lipsite de sens. Romania incepe sa piarda sensul cuvantului: unitate, conotatiile istorice si spirituale din 1918 pana in zilele noastre.
E doar entuziasmul ca va fi zi nelucratoare. O zi in care seful nu mai zumzaie la urechile angajatilor, studentii fara cursuri, copii fara teme.
Paradele militare sustinute de armata sunt doar niste ritualuri in care lipseste sclipirea din ochi, sunt doar simplii oameni cu chipuri chinuite. Bucuria pura se regasea pe fetele romanilor “invechiti”: imbracau hainele de sarbatoare, incaltamintea cea mai buna si isi exprimau bucuria unirii tarilor Romane, printr-o hora populara atat de vie si de naucitoare, incat din pricina vestmintelor, Romania reprezenta un nou suflu, scanteia intr-un fel deosebit, falfaind ca steagul unei batalii eroice si arzand intens precum penele pasarii paradisului.
In prezent, acea poveste se gaseste doar pe filele ingalbenite ale cartii de istorie, lipsita de importanta, pastrata in arhivele bibliotecii scolare. E doar o poveste.
“Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte!”, un ceas desteptator pentru constentizarea de identitate nationala, pentru a ne face sa fim mandrii de obarsia noastra mioritica. Insa romanul s-a cufundat in mediocritatile cotidiene, ramasitele vorbesc doar despre vremuri uitate, disperate si ziduri daramate.
Traim in trecut si nu schimbam privirea spre viitor. Romanul nu mai cunoaste bucuria Marii Unirii. A ramas doar ruinele din vremurile de glorie.

Reacții:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu