luni, 6 decembrie 2010

Promisiune...


Incepi sa te obisnuiesti cu gandul ca promisiunea e un cuvant invechit, aruncat in lazi prinse cu lacate mari, fara chei de a fi deschise. Si totusi e groaznic. Incepi sa fii inconjurat de o panza imensa de paianjen care te imobilizeaza si te face sa respiri ca un bolnav de astm.
Rasfoiesc DEX-ul, trebuie sa existe o insemnatate in cuvant. Am gasit!! Sta pitit la mijloc printre celelalte cuvinte, pentru ca de cele mai multe ori este dat la o parte, dar poate o sa fie ultima incercare de a fura macar o clipa din timp, pentru a intelege semnificatia inainte sa practic.
Promisiune= s.f. angajament prin care cineva se obliga sa faca ceva, fagaduiala.
O promisiune, doua promisiuni. Cu siguranta ai facut de-a lungul vietii. Atunci cand ai fost copil, cuvintele magice “iti promit” ale parintilor te linistea. Era doar un simplu cuvant, insa deschidea portile posibilitatilor colorate, fascinante. Cumva, promisiunea e o bucatica de speranta care si acum ne inmoaie sufletul cand auzim de pe buzele cuiva acest lucru.
Inca de mici invatam ca o promisiune e valoroasa. Bineinteles, pentru fiecare valoarea inseamna altceva. Pentru majoritatea oamenilor, care isi respecta cuvantul, a face o promisiune inseamna ca lucrul promis este ca si facut. Astfel, ajunge sa insemne ceva pretios, care se leaga de imaginea si credibilitatea persoanei respective, dar pentru altii, promisiunea este doar un sentiment de obligativitate sau o moneda de schimb pentru manipulare.
Promiti?!...spontan ai spune “da”, entuziasmat si chiar mandru de persoana ta, dar poti sa ajungi sa nu iti respecti promisiunea facuta. Cauti motive, scuze aberante doar pentru a te dezvinovati, insa, pierzi increderea, o inima calda si lipsa complimentului “prieten”. Daca tu nu iti respecti promisiunile, de ce s-ar obosi altcineva sa le faca pentru tine?
O promisiune nerespectata, se poate intoarce impotriva ta ca un boomerang. E un cuvant simplu, dar totusi atat de fragil...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu