Vis a vis de somn...

Imi spune "buna dimineata". Ce dulce e somnul. Minutele dupa timpul limita de somn par a fi cele mai importante, in ciuda faptului ca am dormit ore bune inainte de acele minute. Nu e indeajuns, nu sunt satula...am pierdut doua nopti la rand pentru a "incerca" sa vizionez filmul Inception...a fost pe doua nivele: vis in vis. Am reusit in cele din urma prin metode cate se poate de haioase: plimbat prin casa, bineinteles becul aprins, mancat dulciuri doar pentru a ma mentine treaza. Filmul o fi psihologic cu privire la vise, dar imi facea "pofta" de somn cand ma pregateam sa ma uit. E tipator, zangane mult si...se uita la mine.
Ceasul desteptator.
E acolo zilnic pentru a ma ajuta sa fac marele efort. Sa las deoparte lumea viselor pentru urmatoarele 12-15 ore...Zi lunga, drum lung, mult timp sa imi tin ochii deschisi.
Muzica continua in mintea mea...m-am trezit cu sunetul colindelor. Ce dor mi se face de sarbatorile de iarna, bulgari de zapada, relaxarea printr-o "expeditie" cu saniuta, bradul cu mirosul lui real nu de plastic. Deja ma gandesc ce fel voi impodobi bradul acesta: ce design sa aleg. Sa nu uit de Mos Craciun! :))
Bajbai prin casa, pun rapid apa la incalzit pentru un cappucino spumos delicos necesar intr-o dimineata lipsita de soare, plina de ceata in care masinile se fac observate doar de lumina farurilor usor mazgalite, nefolosite de ceva timp asa de dimineata.
Pierd din start timp pentru ca sunt preocupata de lucruri marunte...insa continui sa caut un sens...trantesc usa dupa mine, incui. Am plecat, nu ma mai ametesc..si merg tinta spre statia de autobuz zgribulita.
Totusi e o zi frumoasa, in care ma pot bucura tremurici asa cum sunt. Incretirea fruntii o intalnesc asa des ca imi vine sa o imit. Brusc, ridic ochii ca sa imi inseninez fata...