Am mărșăluit bucuroși că am terminat anii studenției, am țopăit alături de trupa Taxi cântând că va veni o vreme când ne vom plânge de toate lucrurile dar sclipirea din ochi arăta speranța noastră că vom rămâne niște stele care nu vor cădea ci vor pleca spre un alt cer. E doar un „la revedere”, nu „adio”.
Am aprins lampioane, uitându-ne nostalgici la balonul nostru de hârtie care a luat dorința noastră și a dus-o mai aproape de Dumnezeu. Nu doar am dat lampioanele simultan pentru a acoperi cerul ci am și zâmbit simultan. Norocoase lampioane, au furat mii de zâmbete și dorințe. Dacă depășirea recordului mondial era estimat la un număr mai mare, alături de cele 12.740 de lampioane, au fost mii de zîmbete și dorințe. Eu zic că scopul a fost atins, chiar dacă inițial era altul.
Fiecare eveniment ne-a arătat că ne putem bucura de viață chiar dacă ne va aștepta mâine o zi mai grea sau o zi de căutat activități constructive pentru că studenția și-a luat rămas bun de la noi.
Poza unui proaspăt absolvent pare modificată în Photoshop dându-ți impresia de o inconștiență prin zâmbetul atât de sincer. Dar, este acesta sfârșitul zâmbetului nostru sincer și bucuria de a primi ceva din truda noastră? Nici pe departe. Ăsta e doar începutul.
Astăzi, am absolvit facultatea și am rămas gândindu-mă că orașul Iași va rămâne orașul studenției mele care mi-a oferit bucuriile unui om la început de drum.
De mâine voi privi Iașiul cu alți ochi. De mâine vei fi orașul în care voi trăi alături de noua mea familie. Alături de mine, te-ai schimbat dar păstrezi aceeași căldură de a primi străinii care vor să îți spună „casă”.
De mâine voi privi Iașiul cu alți ochi. De mâine vei fi orașul în care voi trăi alături de noua mea familie. Alături de mine, te-ai schimbat dar păstrezi aceeași căldură de a primi străinii care vor să îți spună „casă”.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu