It's only paintings in my mind...

Am nevoie sa scriu.Am nevoie sa scriu, sa pictez, sa plang.
Frigul de afara ma impinge spre caldura din casa, caut cuvinte dar nu gasesc...
Ma pierd in cuvinte si ma decid sa pictez...pensulele sunt putin "ciufulite", ma ametesc cautand culorile. Nu stiu ce voi picta, las in memorie sa pluteasca ideile...Ochii imi sunt tintuiti spre albul de afara, raman uimita o clipita. Privesc melancolica oamenii de afara, alergand spre un anumit loc incercand sa isi uite identitatile si inecandu-se in minciunile lumii: masti...
Ma intorc la foia mea alba asemeni anotimpului in care ma aflu. Totul e pregatit sa ia culoare...
Folosesc culoarea negru...se transforma intr-un spatiu necunoscut, oamenii se uita umiti unul la altul.Nu se cunosc. Stau separati si nu doresc sa comunice cu "necunoscutul".
Pensula este mazgalita de culoarea mov, amestecul dintre rosu si albastru. Se zareste o persoana, sta in coltul camerei asezata pe un scaun si sorbind din pahar fara nepasare. Intentionez sa ma duc sa vorbesc cu ea, ajung aproape de ea...ma observa si imi intoarce spatele incercand grabita sa isi gaseasca o ocupatie. Rapid rasfoiesc in memorie si aflu ca movul reprezinta singuratatea si individualismul.
Ma opresc. Se aude o muzica linistitoare...Ma uit in jurul meu, nimeni parca nu remarca versurile linistitoare.Imi soptesc in gand:"muzica din winamp a inceput..."
Amestec culorile fredonand versurile "everybody needs inspiration, everybody needs a song.Beautiful melody..." in acelasi timp incerc sa acopar hartia cu multitudinea de nuante rezultate, nu retin combinatiile facute dar ochii mei sunt fermecati parca de un fairy tale care urmeaza sa inceapa. Incerc sa gasesc locuri frumoase in care sa ma pierd.
Albastrul absoarbe celelalte culori, evoca pacea dar si profunzimea necunoscutului si a frumusetii.
Incerc sa adaug putin galben...acuma devin mai multumita! Putina lumina nu strica...raspandesc pe intreaga foaie o veselie molipsitoare...
Inca putin...Raman fara replica!
Nu gasesc culorile necesare pentru a reprezenta imaginea oamenilor fara masti. Nu le inteleg totusi scopul dar continui...
Nu uit sa adaug putin roz la "capodopera" mea...Inocenta si dulce aceasta culoare strengara imi incanta sufletul.Este semnul iertarii si al prieteniei.
Nu termin, dar ma opresc aici...nu doresc sa revin la imaginea movului si al negrului...Ma simt libera si increzatoare in spatiul culorilor fara masti...