Graba, o stare de spirit

(CUZANET, Iasi, 21 noiembrie) Apasam pe acceleratie in aceste zile in care “timpul nu mai are rabdare”. Timpul, si-a schimbat modul de a parcurge prin ani, minutul pare sa aiba mai putin de 60 de secunde, ziua nu mai reuseste sa parcurga cele 24 de ore necesare. Oamenii alearga, devenind niste personaje amuzante de cartoon gafaind dupa “necesitatile zilnice”.
De pe “stanoaga” podistei noastre, preocupati de fleacuri, lucruri meschine, analizam fiecare persoana care o vedem la posturile de televiziune lipsite de emisiuni cu “invataturi”, radiouri lipsite de acele reportaje BBC sau citim din ziarele imbibate cu cerneala scriiturilor saracacioase. Biblioteca e prafuita, mormanele de carti sunt abandonate, tehnologia moderna a castigat batalia, poate chiar si razboiul.
Dorinta spre mai bine, a devenit starea permanenta asternuta in fiecare colt al mapamondului.
Raspunsurile sunt niste fituici trase la indigo de persoanele publice, precum Ilie Moromete din lumea lui Preda: ” "-Pai nu ti-am zis ca nu am?! Ce sa-ti fac daca nu am! De unde sa dau? N-am!”. Sa ne revoltam, sa scoatem cutite si furculite pentru a schimba conducatorul si sa fugim cu steagul tricolor ca un nationalist dornic de libertate. O noua revolutie e un bun subiect de reportaj.
Cu toata aparenta de nepasare, galopam spre munca care ne-am dorit-o, nu pe cea pe care o practicam, astfel cantaretul si-ar fi dorit sa fie politician, gospodina sa fie o femeie de succes, cu mai multi bani si mai multa independenta, doctorul un scriitor de succes, politicianul sa fie cantaret, oricum ar fi nu gasesti o persoana care sa fi ales meseria pe care si-o dorea. Dar, chiar daca ar exista, acea persoana nu isi gaseste linistea. Exista incapabilitatea de a creste.
Totul curge asa de repede si noi tot mai facem legaturi intre subiect si predicat./ Anca Popa

source: Cuzanet