Oamenii gării

Ianuarie, Februarie, Martie...etc. Fiecare lună din an nu pare a fi prea diferită. Unii privesc aiurea împrejur, alții își aduc aminte de zilele în care strigau în gura mare după libertatea de altădată.
Fac plimbări lente pentru a da impresia că se dezmorțesc cu clătinări indiferente chiar dacă nu aveau nevoie de asta. E doar o dezmorțire mecanică. Povești de viață dintr-o istorie care s-a descotorosit pentru o bucată de vreme de ei.

În timp ce aștepți șuieratul trenului, le asculți întâmplările care te fac să simți fiecare picătură de emoție pe șira spinării. În sala cu ecou, îi auzi de la depărtare. Nu te apropii de ei pentru că mirosul îți interzice asta sau pentru că vei fi furat.
Totul devine periculos când încerci să treci peste limita maximă de apropiere.

Îmi pot auzi ecoul pașilor până la casa de bilete. Aștept trenul. Pe ei, îi întâlnesc de fiecare dată când pășesc în sala mare a Gării Mari din Iași și în toate gările din țară, poate și din lume.
Își plâng de milă și cerșesc bani în gara friguroasă care sună a gol. Pentru ei e un adăpost bun, ferit de vânt. Nu folosesc cuvântul casă. E prea familiar.
Dau vina pe soarta nebună în care sunt victime alături de "colegi".
Zilnic oamenii legii îmbrăcați în uniforme bine călcate îi alungă din sala de așteptare a gării. În zadar, ei tot se întorc.
Amenzile nu își au rostul, oricum nu au cu ce plăti și nu au ce să le ia.

E o sală de așteptare. Oamenii cu bagaje și sacose înghesuite cu diverse lucruri vin și pleacă.

Cu hainele sale zdrențuroase se așează liniștit într-un colț pentru a nu fi deranjat. O carte veche îi ține companie. Rămân mirată. Acelui om îi place să citească. Era atât de atent la rândurile scrise în acea carte. În timp ce ochii se plimbau de la stânga la dreapta pe paginile cărții, un oftat prelungit apărea la fiecare foaie schimbată. Se obișnuise să-și curme speranțele, prea mulți ani burdușiți cu amintiri.

Simți milă și în același timp frică. Privirea lor fixată asupra ta te face să te simți inconfortabil. Nu pot munci sau nu vor. Fiecare își știe adevăratele motive pentru care se află în gara. Cei cu discernământ.

Poate au avut înainte o viață și erau integrați în societate. Era iubitul, iubita, tata, mama , prietenul/a, sora, fratele sau fiu/ fiica.

Acum sunt doar oamenii gării.