"Sst! Nu trebuie sa mai spui la nimeni ce ti-am spus", ii sopteste fata prietenei sale intr-o dimineata friguroasa de iarna la savurarea unui ceai fierbinte.
Masuta de lemn masiv lucrata manual de tatal sau este ocupata de ceainicul chinezesc primit cadou impreuna cu cescutele cu imprimeu specific. Aburul din ceaiul fierbinte incalzeste atmosfera.
La o ora matinala, pierderea timpului cu barfe i se pare cel mai relaxant moment din viata.
Weekend. Nu mai trebuie sa indeplineasca rutina zilnica de pregatire pentru a merge la serviciul primit in urma unui interviu care a debusolat-o total in ceea ce priveste cariera.
Dupa ce a gustat ceaiul, lasa usor ceasca pe farfuria sa speciala fara a face un zgomot prea mare si incepe sa isi planga de mila. Nimic din ce are nu pare sa o multumeasca si incepe sa invidieze tot ce au cei din jur. Nu se abtine, cu vorbe rauvoitoare incepe sa analizeze fiecare persoana din jurul ei, chiar si cei sub eticheta "prieteni".
De fapt ea nu stie ce inseamna prietenie pentru ca vorbele ei ajung prea departe decat ar fi normal. Prietenia cumparata la reduceri nu este de buna calitate.
Cealalta fata se aseaza mai bine in fotoliul visiniu de piele si asculta cu atentie "lucrurile" noi de pe "piata". Barfele la un ceai pentru ele au devenit o dependenta. Au trecut de mult de faza incipienta, in care tratarea era mult mai usoara si mai putin dureroasa.
Reteaua de socializare face parte din mediul lor. E sursa lor de alimentare.
A visa la
Feti Frumosi, este un basm pentru fete, insa ea, a vrut sa plece din lumea basmului spre
Gossip Girl, serialul feminin in care barfa ii controleaza pe toti. In Upper East Side totul se rezuma la dominatie.
Dar in viata reala lucrurile stau altfel.
La un pocnit din degete,ai disparut..si tot ce lasi in urma ta este singuratatea unor alte marionete ca si tine…Oamenii nu alearga ca sa auda cat mai multe despre tine, rolul lor in viata e atat de diferit de al tau: ei au vise de indeplinit si tinte de atins.
Gossip pentru unii este un virus tinut departe.
Se ridica de pe scaun si incepe sa se plimbe prin camera. Nu mai are stare, barfa incepe sa ii macine sufletul. Tuseste de vreo doua ori! Insensibilitatea si egoismul pe care il afisa de fiecare data cand iesea in lume dispare precum aburul de la apa fierbinte pusa in ceai. Incepe sa se enerveze pe asa zisa ei prietena pentru ca niciodata nu i-a spus sa nu mai barfeasca.
Cine se aseamana se aduna, zice un proverb romanesc.
"De ce le place oamenilor barfa? De unde aceasta dorinta?". Biblioteca mica din camera ei nu o poate ajuta sa gaseasca raspunsurile.
Alcoolicul ii este atat de greu sa iasa in lume fara sa profite de fiecare invitatie "la un paharel", dependentul de droguri nu face fata lumii reale, barfitorii...ies in lume cu capul ridicat, afisand o modestie falsa si lipsiti de prieteni adevarati.
Insfaca prima rochie din dulap si pleaca la o plimbare.
Povestioare si glume la care toata lumea se amuza. O atmosfera degajata si
nicio vorba rautacioasa. Se simte marginalizata. Era atat de evident. Nimeni nu o suporta pentru ca era o barfitoare.
"Barfa ta i-a afectat candva, acum au devenit indiferenti. Problema ramane insa la tine. Acum pe tine te afecteaza"...
Pleaca. Niciunul nu observa...
Isi da seama de situatia in care se afla dar trezirea, din pacate nu si-a facut aparitia.
P.S: Acest articol este o fictiune in ceea priveste locul, timpul si modul in care se petrece actiunea. Povestea oamenilor barfitori este bazata pe fapte reale, avand pentru fiecare persoana din aceasta categorie cate un deznodamant unic.
