Google! Cu toata viteza inainte!

Sec XXI impleteste lumea invechita a barfelor de pe ulite cu cea moderna, numita mai sic “virutala”. Tehnologia moderna devenita un nou trend trebuie achizitionata de la tarabele din domeniul IT. Oamenii au devenit robotii lumii, roboti care se pot scurtcircuita in depresii in care singura cale de iesire e inchisoarea balamucului.

Personajele din desenele animate Tom&Jerry au fost inlocuite de samurai care ucid pana isi vor atinge scopul. Televizorului i s-a gasit un loc in debara, internetul are viteza mai mare...

Internetul tuturor lucrurilor incepe de la un singur click de mouse care iti este mai la indemana, urmat de aparitia lui Google- dictionarul explicativ al gandirii umane. Robotii umani proceseaza doar in alogritmul google avand o multitudine de momente in care mintea sa stea in repaos.

Cristofor Columb a navigat spre vest peste Oceanul Atlantic in cautarea unui drum spre Asia descoperind in cele din urma un nou continent. In prezent, oamenii navigheaza la bordul corabiei construita din imaginatie solida in care timpul sufla in panza pe paginile internetului. Echipati cu o busola, se incapataneaza sa mearga spre nord.

Unii se pot pierde in ceata groasa a necunoscutului, altii scufundati in amorul pentru Titanic. In final, unul se va lovi de tarm si va refuza enigma internetului, calatorind in lumea reala fugind pentru libertate ca la maraton.

Read More

Pravalia timpului...

Lucrurile din trecut contribuiau la infrumusetarea timpului. Rafturile sunt inghesuite de hobbyurile noastre, primii pasi, primul cuvant, primul...
Arhiva calculatorului e prafuita, revenim la rafturile din lemn masiv proaspat lacuite.
Hoinarind pe stradutele inguste ale Iasului, ma opresc la pravalia de antichitati. Zdranganeala clopoteilor de la usa iti ureaza "bun venit". Mirosul vechiturilor imbibat cu putina naftalina se regaseste in timp ce ma uit la banutii vechi ruginiti, masina de scris, discuri ABBA, medalii din toate razboaiele, carti ingalbenite si amortite de atata stat. Deja imi formez o imagine cu raftul invatecelului:
"Precum un scolarel de clasa intai, imi caut abecedarul sa il pun in ghizodanul de cutie pregatit/a sa pornesc la drum. Stilou, cerneala Pelikan, caiet dictando". Scris caligrafic, nici o litera nu depaseste tiparul: de a fi mai mare decat celelalte. Insa, au prioritate fata de litere mici.
Tablourile cu personalitati te fixeaza cu privirea si parca iti zambesc. Macar oamenii din tablouri nu se cearta...
A trecut deja prea mult timp, acum au ramas doar niste amintiri asezate pe un raft indepartat in care singura companie este praful.
Pikup disc player, muzica anilor '70 pe ritmul muzicienilor cu pantaloni evazati: "I have a dream, a song to sing/ To help me cope with anything/ If you see the wonder of a fairy tale/ You can take the future even if you fail/ I believe in angels/ Something good in everything I see/ I believe in angels/ When I know the time is right for me/ I'll cross the stream"
Versurile nu au putut fi imprimate, banda masinii de scris e gaurita de prea multe gloante ale literelor asemeni unui razboi al alfabetului care vrea o noua pozitie in normele limbii nationale.
Aici te poti bucura fara tii cont de notiunea timpului. Acele ceasurilor au imbatranit si au incetat munca de a ticai: tic-...
In prezent, ceasul isi continua meseria, tic, fiind urmat de tac. Mai avem de visat la basme, planuri de indeplinit si mormane de hartii de invatat. Fiecare perioada a reprezentat un capitol din viata noastra. Le-am asezat frumos pe rafturile timpului din pravalia noastra, etichetate pentru un search cat mai rapid, avand oricand posibilitatea de a pasi pe meleagurile timpurilor vechi.

Read More

Vintage dar...

De-a lungul timpului, in casa ti s-au adunat multe lucruri inutile si cu siguranta ai zis de multe ori- "Asta nu imi mai trebuie, dar o pastrez, poate pe viitor".
Camarile, debaralele sunt pline de lucruri, lucrusoare nefolositoare. Colectionari de pungute, hartii, agende, asteapta momentul perfect si va zice cu ferma convingere- "ti-am zis ca aveam nevoie de ea pe viitor".
Haine care nu le-ai mai purta nici intr-o mie de ani, nu vrei sa le dai si iti realizezi propriul tau second-hand in dulapul ghiftuit cu haine cat un munte de acum 5 ani, plin de praf inabusitor, care se pot revarsa oricand peste tine DACA ai curajul sa deschizi usa dulapului.
Bucataresele, au "boala" colectionarii: furculite, lingurite si orice aparatura electrocasnica nefunctionabila, dar...inca nu a gasit momentul portrivit sa le dea, poate data viitoare cand va face curat. Data viitoare, curatenie apriga, pline de entuziasm, le rearanjeza si deja e prea tarziu, data viitoare.
Copii chiar daca ajung la o anumita varsta in care jucatul cu jucariile e ceva copilaresc nu ar da sacul de ursuleti, masinute, soldati si papusele Barbie. Mai gasesc o portita de trecere precum aventurierul Gulliver si face o calatorie in Lilliput.
Este foarte usor sa aduni lucruri nefolositoare in casa decat sa scapi de ele. Nu este o boala, este mai degraba o activitate care nu necesita mult timp.
A face curatenie nu inseamna sa devii obsedat/a de pungi de plastic realizand un canion de mormane.
Idei pentru ordonat, tot felul de articole "Cum sa scapi de lucrurile inutile din casa" sunt povesti interesante de citit, zambim in timp ce ideile au trecut prin aria noastra vizuala, insa omul a devenit deja imun la asta. E bine ce zice dar nu o sa fac eu asta, chiar acum. Poate...pe viitor?
Astfel, mergem cu pasi repezi din spatiul simplitatii in cadrul complicatiilor, lipsit de orice imaginatie, transformand totul intr-o satira sociala dar care a facut parte din viata noastra, cu un rol mai important sau mai putin important.

Read More

Planul "I can do it too"

Nu e nimic rau in ati scrie gandurile, ideile pe blog (Blogul inseamna ceva personal, un jurnal...mai public) despre orice domeniu sau sa iti impartasesti parerile la cafea, modest, dar fara sa venim cu planul "I can do it too" din cutia de chibrituri. Nu strica sa tinem pas cu actualitatea, dar conteaza modalitatea.

Ehe!! Dar populatia noastra, are o noua functie: cea de comentator. Toti stiu sa faca presa, s-ar fi descurcat mai bine pe sticla, ar fi rezolvat problema financiara mai bine, softul calculatorului nu ar mai avea erori, cladirea ar avea un aspect mai placut dupa gandirea personala. Raspunsul este ironic si plin de mandrie jenanta: "Crezi ca eu nu stiu sa fac asta?"...Raspunsul meu la aceasta intrebare este "Nu", urmata si de explicatie. Nu poti sa faci orice neinvatat.

Bineinteles, sa citesti ziarul nu e greu si nici sa invelesti mancarea in el. Dar ce e in spatele acelei mici stiri, interviu, reportaj e o munca, nu doar o "luminare a creierului" in toiul noptii. Daca desenai casute cand erai mic cu acoperis in multe culori si un horn din care iese fum nu inseamna ca poti construi Casa Poporului si nu poti construi un nou Windows pentru ca ai vazut o emisiune despre istoria windows-ului.

Am fost intrebata de multi ce inseamna munca de teren pe care o fac, ce presupune ea.
Pe parcurs am aflat si raspunsul de ce sunt intrebata. Nu sunt de vina ei ca nu stiu, e doar simplu fapt ca nu au avut treaba cu domeniul. S-au uitat la stirile ProTV de la ora 17:00, dar nu si-au pus intrebarea cum se desfasoara. Nici nu ii critic, nu e neaparat necesar sa iti pui intrebari in acest domeniu daca nu ai treaba cu el sau nu te intereseaza dar e important sa stii ca in spatele cutiilor cu materiale jurnalistice sta o munca, o munca de om care depune efort si a invatat sa faca asta...nu de acasa stand si mancand seminte ca Margelatu'. De aceea mergem cu radiografia la doctor sa ne rezolvam problemele de sanatate, mergem la notar sa ne legalizeze actele sau mergem la cizmar sa ne repare incaltamintea.

Un om este invatat, destept, intr-un anumit domeniu pe care l-a ales si l-a studiat mai in profunzime dar asta nu inseamna ca e bun la toate. E bun in domeniul lui. Nu putem fi buni in toate domeniile, de aceea in loc sa fim niste comentatori, mai bine apreciem domeniul fiecaruia si continuam sa facem munca la care ne pricepem.
Poate in domeniul politic ne-am descurca toti...(referitor la Romania) :))

Read More

Un palat de hartie...

Foile ingalbenite de pe raftul bibliotecii, pline de praf, candva albe, asteapta sa fie folosite in sfarsit. Cerneala pregatita, stilou nou pentru a-ti purta un noroc inexistent si o imbracaminte dintre cele pentru sarbatoare, pentru a inspira cat mai multa seriozitate. Cu umerii drepti, te asezi ca un deboutant pe scaun asteaptand sa faca prima poza alaturi de ceaslovul deschis strategic la primii pasi spre marea plina de lucruri noi.

In minte, rasuna cuvinte ale vocabularului limbii romane parca straine de tine, simti cum un pumn de litere amestecate, sunt gata sa te loveasca...un haos in sesiune.
Ceasul incepe sa ticaie, randurile aluneca sub ochii aprinsi care incepe sa transforme hartia in scrum, caligrafiile nu mai alunga durerea indeciziei. Mainile inceteaza a scrie. Un alfabet delirant, ocupa spatiile goale de pe foile ingalbenite din biblioteca casei. Foile au fost acoperite cu zgarieturi indoielnice ale penitei nefolosite, lasand doar urmele unor litere de-o schioapa. Te gandesti precum Nica din amintirile lui Creanga: “Ei, ei! acu-i acu. Ce-i de facut, mai Nica? imi zic eu in mine. Si ma uitam eu pe furis la usa mantuirii.” Se aud clinchete de clopotei. Timpul examenului s-a terminat...

Dupa ce s-a golit incinta, clepsidra este intoarsa, pentru a masura o alta perioada de timp. Tinere, pastrezi amintiri din epoca de aur cu hartoage scrise in graba pe bancile facultatii.

Si uite-asa, din carte in carte, fila dupa fila, din dumbrava minunata a palatului de hartie, continui sa visezi la Ilene Cosanzene si Feti-Frumosi....

Read More

Copilarie cu amprenta gumei Turbo...

Acum cateva zile rasfoind paginile ziarelor online, m-am oprit asupra unui reportaj simpatic despre istoria gumei Turbo(evz.ro). Am zambit!
S-a derulat filmul vietii oprindu-se la momentele copilariei. Mancam gume Turbo!..Ooo, si cat de fascinant.
O lume de basm in care "castelul" nostru, se rezuma doar la joaca inocenta.
Facea parte din copilaria noastra. Ne umpleam obrajorii cu gumitele Turbo, dulci la inceput, cu un gust unic si greu de mestecat dupa cateva minute.
Gafaind de atata zbenguiala, umblam dupa mama sa imi mai dea niste maruntis sa cumpar gume. Cu falcile pline, mestecam victoriosi de zori guma, incercand sa facem balonase cat mai mari.
Surprizele erau bucuria baietilor: Cel mai frumos model de masina, cine are cele mai multe surprize adunate.
Negociere?...schimbul de surprize pentru a intregi colectia. Oferte cat mai tentante, pentru a obtine un model pe care nu il aveau in "parcare". Colectionari nu numai de surprize ci si de vise. Pentru ca viata e cea a viselor deseori.
Ce bucurie a fost atunci cand gumele Turbo au schimbat surprizele in abtibilduri. Mainile mici erau mazgalite, cu amprenta Turbo.
Nu se punea accent pe compozitia ei, dadeam orice sa ne luam cat mai multe. Doar o simpla guma, ieftina gasita la toate buticurile din jurul blocului, te tinea afara impreuna cu prietenii, fara pretentia de a manca guma Orbit, de preferat PENTRU COPII.
Aroma copilariei...

Read More

Camasa de forta...Inchisoarea balamucului?!!

In zilele noastre, a fi o fire nebuna a devenit noul "trend" din topurile "cool". Sa ai putina nebunie, crezi ca e singurul mod in care simti ca existi. Iti curge nebunia prin vene ca un drog ce te duce pe cai "neobisnuite".
Consideri cuvantul nebun un compliment si crezi ca e sinonimul curajului. A te arunca de pe bloc pentru ca te-a parasit iubitul/ iubita nu inseamna ca ai avut curaj, a te arunca de la balconul Palatului Parlamentului, nu inseamna curaj sau a te droga ca o vedeta de Hollywood pana te trezesti intr-un spital, nu e curaj...Nebunia nu poate fi asociata. Din pacate, de cele mai multe ori este inteleasa gresit. Unii se cred Eminescu, unii filozofeaza asteptand premierea iar altii "sculpteaza" in propria-i piele ca un viitor Brancusi emo. Ce ii deranjeaza? Raspuns: "Ma innebuneste situatia"
Ne intrebam ce e in mintea lor, ii studiem din toate unghiurile...
Atunci cand o persoana este considerata nebuna "de legat", este inchisa cu forta intr-un sanatoriu in care defileaza toti nebunii si nebunii in devenire imbracati intr-o camasa alba cu mainile legate. Cum sa iti revii atunci cand intrii la balamuc. Limitele rezistentei difera de la om la om.
Cand am imbracat noi camasa de forta imaginara? Cu siguranta fiecare din noi am probat-o o data, bineinteles nu voluntar ci obligatoriu. Multe situatii sunt de nerezolvat, nu putem face nimic sa schimbam situatia, parca am avea mainile legate. Aici m-ati contrazice pentru ca orice situatie are o rezolvare. Asa si este dar...situatia "de nerezolvat cu rezolvare" se datoreaza fie ca persoanele care stiu ca poti rezolva problema nu vor sa te lase sa faci si te blocheaza. Fie pentru ca apare sentimentul de invidie, egoism.
Nu ne convine situatia politica si ne innebuneste asta, conducatorii tarii par a imbraca fiecare cetatean intr-o camasa alba imaculata de forta iar noi i-am imbraca pe ei, astfel rezulta o inchisoare a balamucului in care ne innebunim unii pe altii. Oameni slabi, incatusati de morala si reguli, fara a avea un contur?...
Este un prag intre normalitate si anormalitate. Dar un prag atat de subtire de buza prapastiei incat multi cedeaza, astfel avem mari artisti care beau Furadan.
Fiecare persoana are o mica nebunie, fara ea poate ne-am plictisi...dar e o nebunie care te tine ca un magnet cu picioarele pe pamant, lasandu-ne sa navigam putin intr-o lume fantezista avand totusi puterea de a reveni.
"Nu te intreba de ce innebuneste un om
Intreaba-te de ce nu innebunesc toti…"

Read More

Creion, foaie de hartie si anul 2011

09:00 Foaie alba A4 (Poate mai multe??)
09:05 Creioane, masuri de precautie: ascutitoare si radiera
10:00 Titlul: "Things to do in 2011"
11:00 Punctul 1, alineatul unu
12:00 Imi doresc sa...

An diferit. Daca de Craciun este traditia bradului, cadourilor si urarile de bine mai avem un fel de traditie: lista " to do", pe care o facem la sfarsitul vechiului an sau la inceputul noului an.. De multe ori ne facem liste dar putine din lucrurile scrise pe acea foaie ni se indeplinesc sau ne mai aducem aminte de ele, de dorinta noastra. Indiferent, timpul o va face. Listele anilor trecuti numite: trecuturi, coloreaza foaia mototolita cu prietenii care ti i-ai facut pe parcursul a 365 de zile, in care ai constatat o serie de calitati sau defecte care iti plac/ displac, ti-ai mai schimbat unele gandiri, perceptii.
Te deprinzi sa ramai "tu" si in acest an.
Intrii mai mult in actiune sau vrei sa mai fii inca o data spectator?...
Un an in care tu il faci special. E un an obisnuit atunci cand nu stii sa iesi din starea de rutina in care singurele lucruri pe care le faci este sa te plangi de starea deplorabila pe care o duci zilnic. Sunt oameni saraci fizic si psihic pe tot mapamondul. Stim. Dar important e sa nu mai critici mintal tot ce vezi in jurul tau si stai sa apreciezi. Sa accepti treptat si vei vedea frumusetea. Nu vad nici o greseala in a face liste si a continua sa iti propui, sa visezi...Daca pornesti cu fata de pesimist, pierzi startul.
Chiar daca lucrurile scrise de mine la inceputul anului nu se vor indeplini asa cum eu ma astept, am incredere in surprizele vietii. Pe parcursul anului 2010, multe lucruri frumoase, expeditii aventuroase au aparut chiar daca nu erau trecute pe lista mea.
Ele dau o aroma misterioasa si le pot mirosi pentru a-mi indulci minutele, orele, zilele, lunile, anul...
Fiecare bataie de inima, e trairea mea pe pamant. Am socotit la lista "to do" din anul 2010: am mai adaugat un an la varsta mea, am incheiat un an de facultate si am inceput pe cel de-al doilea, am intalnit oameni dificili sau usor de abordat, dar tot datorita lor am inceput sa am mai multa rabdare, sa repet atunci cand este nevoie si sa fiu explicita in intrebari pentru a avea un material bun, sa apreciez mai mult, sa iubesc mai mult...s.a.
In fiecare an invatam lucruri noi si le adaugam in sacul nostru "experienta" dar nu asta trebuie sa fie scopul nostru, noi nu suntem angajatorii care cerem experienta nu pricepere. Noi cautam frumusetea si bucuria in viitorul nostru.
Uneori sunt lucruri care se bat cap in cap, dar..in ciuda acestui fapt cuvintele mele lipsite de noima, pasii gresiti pe care ii parcurg, respir linistita, convingandu-ma ca o Brida, cu credinta "ca e nevoie de curaj pentru a face pasi gresiti. Deceptiile, infrangerile, descurajarea sunt instrumente pe care Dumnezeu le foloseste pentru a-ti arata drumul"(Brida-P. Coelho).
Multumesc fiecarei persoane care a facut parte din viata mea in anul 2010 si noul an nu il compar cu cel trecut.
2011: Un teren care asteapta sa fie exploatat si nu necesita comparatii...

Read More