În prezent, în această comunitate mediocră, nu e chiar așa de greu să fii femeie. Mai există anumite discriminări subtile dar dacă ai dorința de a sparge gheața și ați imprima numele în cartea de istorie, poți. Trebuie doar să știi ce vrei pentru că „nu e simplu să știi ce vrei” (Lee Miller, fotograf).
Mă întorc în trecut și privesc la femeile care și-au definit viața printr-o personalitate puternică. Femei care au luptat pentru un statut social, pentru egalitate cu bărbații și pentru a-și depăși căsnicia banală de femeie de serviciu.
Reguli complicate și de neînțeles
Coco Chanel a trebuit să depindă de bărbați pentru a-și croi un drum spre inima Parisului care îi promitea faimă și bani. Doar când a avut banii ei proprii a considerat că există cu adevărat. Avea dorința arzătoare să nu mai depindă de bărbați pentru a fi privită cu respect și pentru a fi primită în cercul vicios al bogăției.
Margaret Thatcher, a luptat pentru a intra în politică alături de bărbați. Prima femeie din guvern care își făcea apariția prin sunetul tocurilor convingând prin cuvinte după multe lecții de modelare a vocii.
Oprah a reușit în pofida discriminării rasiale să convingă prin opiniile sale proprii și să prezinte aceleași trăsături ca un om obișnuit prins în mreaja vieții tulburată de apele agitate ale încercărilor.
Lee Miller, fotograf de război la revista Vogue, cînd revista prezenta realități de interes național, a luptat pentru a-și sătura setea de aventură.
Coco Chanel și-a dorit independență, Margaret Thatcher și-a dorit putere, Oprah bogăție iar Lee Miller alearga după o viață aventuroasă cunoscând ceea ce multora le scapă. Dacă v-ați pus întrebarea cum au reușit, răspuns este: prin perseverență.
„Eu nu sunt Cenușăreasa. Nu-mi pot forța piciorul în pantoful de cleștar”
Ele sunt doar câteva dintre femeile care au marcat istoria lumii feminine. Lee Miller într-o scrisoare adresată soțului ei îi spunea „nu sunt Cenușăreasa. Nu-mi pot forța piciorul în pantoful de cleștar”. Nu toate femeile se pot asemăna cu Cenușăreasa pe care o știm din basm, acea fată inocentă, minionă și plină de romantism. Însă fiecare dintre noi avem ceva „ca în basme”, acel „pantof de cleștar, rămâne mereu ascuns, în buzunar, în sertar sau în inimă, și îl păzim cu devotament absolut ” (Aurora Liiceanu).
Prin aceste exemple am vrut să scot în evidență un singur lucru. Fiecare femeie își scrie propria poveste de viață, are un mister al ei care este sau nu descoperit iar întrebarea bărbaților „Ce vrea de fapt o femeie?” (întrebare celebră adresată de Sigmund Freud) nu își are rostul. Puține din femeile renumite au făcut parte dintr-o familie de rang înalt, majoritatea se aflau într-un mediu modest și sărăcăcios. Au luptat să urce treptele societății care în perioada lor era un adevărat război ca să poată răzbi.
Paulo Coelho în cartea sa „Aleph” ne îndeamnă să privim lumea cu alți ochi și să ne întrebăm dacă am ajuns acolo unde vrem să fim? și dacă facem într-adevăr ceea ce ne dorim? Acestea ar trebui să fie și întrebările noastre pentru o viață împlinită.
Dacă îți plac urmele pașilor tăi în viață înseamnă că mergi spre drumul împlinirii. Nu există rețete cum să devii o femeie de succes pe plan profesional și pe plan personal pentru că așa cum e și la gătit, de fiecare dată când primim o rețetă, ea este diferită.
Multe dintre acele femei de succes care au marcat istoria prin talentul lor au căutat la alții ceea ce le lipsea în loc să caute înlăuntrul inimii. Dacă încă nu știi ce îți lipsește pentru a fi fericită, deschide poarta inimii și analizează fiecare colțișor chiar dacă sunt părți care nu dorești să știi că ele mai există depozitate în seiful inimii.
Cele mai mari dorințe ale oamenilor sunt puterea, iubirea și banii, „desigur că una dintre aceste trei dorințe este cea mai puternică, dar ea nu le anulează pe celealte, ci doar le face mai palide” (Aurora Liiceanu, „Patru femei, patru povești”). Cea mai puternică din ele ne domină viața și ne reprezintă.
