Jurnalul de zbor...Part 3

Copiii cu vise marețe privesc cu ochii mari cât cepele zmeul care plutește în aer.Vântul adia ușor. Când reușea să-l facă să stea în aer câteva secunde, chiuia de bucurie. Ce senzație plăcută simte zmeul în momentul zborului!

"Îmi doresc și eu să zbor ca el", spune copilul aproape în șoaptă în timp ce o trage de mânecă pe mama sa. "Da, puiuțul meu! Vei fi un aviator bun!".

Acea secvență dintr-un vis necunoscut cu un oarecare nume este o povestioară simplă la o primă vedere, lipsită de steaua hollywoodiana fara nici o idee enigmatică si nu ne amuză sau sperie in nici un fel. Poate lipsa 3D-ului e de vină, ar completa Stăpânul tehnologiei moderne. Te îmbracai in costumul personajului si puteai privi zmeul aproape real.
Dar, lăsând deoparte mofturile noilor tehnologii și inteligența căpătată prin metode considerate evoluții științifice, secvența arăta un singur lucru, necesar fiecărui om din orice colț al mapamondului: visul de a zbura.

Când stăm si ne plângem de milă în lumea crizei economice, observăm că amintirile sunt totuși asemănătoare iar litera de lege este ”cât de mult îți dorești?„, lăsând deoparte banul, căpătâiul multora, măsurată in prostie, mârșăvie sau mândrie. Vise imposibile în regimul mucegăit ceaușist și posibile în acest regim cu taxe foarte scumpe. Măcar e posibil. Poți trasa linia de start.

Atunci când cineva aproape ție te încurajează în vise, nimic și nimeni nu îți mai stă împotrivă. Desene pe toate caietele, multitudine de culori și vise îngrămădite într-o cutie veche pe parcursul a multor ani. Te oprești, mai admiri pentru ultima dată peisajul întrebându-te precum bătrâna comunistă Emilia Apostoae, din lumea lui Dan Lungu: "De câți oameni fericiți e nevoie în jurul tău ca să fii și tu fericit?"

Îmi doresc să zbor cât mai sus pentru a fi cu capul în nori. Mediul perfect de a visa.
Aviatorul român Aurel Vlaicu era "înnebunit de entuziasm și mulțumire" după primul zbor (link). Eu, tu și mulți alții nu am ajuns la porțile aviației dar am zburat. Înnebuniți și entuziasmați după prima experiență precum Vlaicu și observând fiecare detaliu fără zoom a lucrurilor din ce în ce mai minuscule.

Este un altfel de tip de dragoste.

Același sentiment l-am avut atunci când am plecat din sânul familiei pentru a-mi face un scop în viață. Atunci a fost timpul favorabil pentru zbor.

Îți aduci aminte prima ta încercare de a zbura? Aveai doar 18 anișori iar dorința ta de ”majorat„ era atât de mare încât nu ai mai fost atent/ă la posibilele accidente. Însă nu ai pățit nimic, mâna protectoare te-a ferit. Soarele ți-a zâmbit.

Am zburat de ceva timp. Am deja 2 ani de când am zburat spre visul meu. Am întâlnit fel de fel de oameni, am învățat că un prieten nu îți este prieten atunci când vorbește frumos cu tine, pentru că în lipsa ta, vorbele fermecate nu fac parte din vocabular. Am învățat ca trebuie să îți susții opinia proprie indiferent că nu ești de aceeași părere cu celălalt. Aici ar trebui să mă leg din nou de oamenii comuniști, care au o părere personală dar atunci când observă că pentru a trece pragul trebuie să își schimbe părerea, nu ezită (aici se aplică "te faci frate cu dracul pentru a trece puntea"). De aceea unii oameni au trăit bine în perioada comunistă. Totul devine un câmp de luptă atunci când vrei să zbori spre adevăr și spre libertatea de exprimare.

Am învatat că unele lucruri au un preț dar cele mai importante lucruri sunt oferite fără a aștepta nimic în schimb.

Am poposit lângă persoane care m-au îmbrățișat și m-au iubit. Continuă să mă iubească și să mă încurajeze să îmi continui visul. Faci cunoștință cu vitaminele cu extract de fericire și roșeața din obraji.

Dacă la început am zburat singură, pe parcursul călătoriei mi s-au mai alăturat oameni. E un zbor mai placut, fără teama nemărginirii. E un zbor spre o lume imperfectă dar perfectă pentru mine. Zborul e precum o gură proaspătă de aer curat: ți se oprește o secundă respirația apoi urlii cît te țin plămânii "I'm the king of the world". Realizezi în final că ți-a schimbat viața. Ecuația a fost rezolvată.

"De câți oameni fericiți e nevoie în jurul tău ca să fii și tu fericit?"

O singură persoană.

Read More

Rehabilitation or to go on?

Stiu, suna exagerat. Dar totul are legatura cu acest cuvant. Vicii. Fiecare persoana are cateva vicii, rele sau mai putin rele. Oricum ar fi nu sunt prea bune, dar este greu sa recunosti. Pacatul mic sau mare e tot pacat, viciile mici sau mari sunt tot vicii.

De fiecare data cand ne gandim la dependenta vedem doar partea cu drogurile, tigarile (moda tineretului din ziua de astazi), bauturile s.a., insa nu despre ele este vorba.

As dori sa ma refer la micile dependente zilnice incepand de la a bea Coca Cola sau Pepsi pana la a manca shawarma de la Mado zilnic pentru ca iti place sosul de usturoi. Stiu, acum ridici o spranceana folosind expresia "Give me a break!", dar e rea dependenta, seriously!

Nu vad un lucru rau daca mai bei cate o sticla de Pepsi, cafea (sau cappuccino), Coca Cola, folosesti un anumit parfum (delicata dependenta), sau mananci de la McDonalds pentru ca are oferta la meniu un pahar de sticla de mai multe culori avand imprimat "Property of Coca Cola Bottling Co."

E destul de greu sa te lasi de ceva ce te-ai obisnuit, fie ca e vorba de mancare, bautura, haine sau clisee. Important este sa stii ce vrei, daca nu stii ce vrei...mai cauta raspunsul.
Suntem intr-o lume evoluata de la Burebista, cel putin avem credinta ca asa este, insa a manca ecologic nu inseamna ca o sa traiesti mai mult decat Moise. Mancare ecologica. Invazie in prostie. Cum cred saracii oameni ca o mancare cu ambalaj pe care scrie ecologic o sa ii mentina sanatosi si nu vor vizita medicul. Dar asa e omul, se lasa formatat mai usor ca o discheta.

Tinerii sunt prinsi de valul plecatului in strainatate pentru ca nu vor la o facultate unde se invata ci o facultate ca sa aiba numele de student. Uite asa (!?), o facultate unde nu este mult de invatat. Pretentiosi. Unde au ei impresia ca e usor, nu stiu (m-as amuza si as zice o facultate unde intra miile de studenti. Dar sa nu fiu rautacioasa, ma abtin). Inca incerc sa aflu de unde e gandirea asta pentru ca un lucru e cert: nu e comunista. Comunistii ar analiza putin situatia si ar vedea ca nimic nu se ofera pe gratis. Ehe, ar zambi babuta, membra al partidulului socialist roman la argumentul asta.

Aici e nevoie de o zguduiala mare pentru a-i trezi din visul "Scoala vedetelor". Ce dependenta idioata! Dependenta de capsunari, menajere sau de a merge cu "busul la job". Ca doar na, suntem englezo-romani, ce mai! Bazinga!

Dependenta, bat'o vina! Incercarea de a fi cat mai perfect creaza dependenta, insa uiti lucrul cel mai important: nimeni nu e perfect.

Inca de mici ne dorim sa ajungem oameni de succes, sa avem o cariera ca nimeni altul, sa fim oameni publici importanti...Uneori, lucrurile nu mai stau ca in visele de copil, poti ajunge un om de succes dar poate in sensul opus visului copilaresc. Cand eram mica vroiam sa ma fac doctorita (culmea, ca toate fetitele) si uite ca nu umblu cu seringa in mana ci cu reportofonul, locul opus medicinei...jurnalismul. Oricum ar fi suntem dependenti unii de altii, o "dependenta independenta".

A-ti da silinta intr-un mod exagerat creaza dependenta.

Daca am analiza fiecare punct din viata si am face o lista cu dependentele noastre, am ramane mirati cate avem.

Poate de unele nu vom scapa niciodata. Poate nici nu trebuie...:)

Read More

La un ceai, iti spun tot!

"Sst! Nu trebuie sa mai spui la nimeni ce ti-am spus", ii sopteste fata prietenei sale intr-o dimineata friguroasa de iarna la savurarea unui ceai fierbinte.
Masuta de lemn masiv lucrata manual de tatal sau este ocupata de ceainicul chinezesc primit cadou impreuna cu cescutele cu imprimeu specific. Aburul din ceaiul fierbinte incalzeste atmosfera.
La o ora matinala, pierderea timpului cu barfe i se pare cel mai relaxant moment din viata.
Weekend. Nu mai trebuie sa indeplineasca rutina zilnica de pregatire pentru a merge la serviciul primit in urma unui interviu care a debusolat-o total in ceea ce priveste cariera.
Dupa ce a gustat ceaiul, lasa usor ceasca pe farfuria sa speciala fara a face un zgomot prea mare si incepe sa isi planga de mila. Nimic din ce are nu pare sa o multumeasca si incepe sa invidieze tot ce au cei din jur. Nu se abtine, cu vorbe rauvoitoare incepe sa analizeze fiecare persoana din jurul ei, chiar si cei sub eticheta "prieteni".
De fapt ea nu stie ce inseamna prietenie pentru ca vorbele ei ajung prea departe decat ar fi normal. Prietenia cumparata la reduceri nu este de buna calitate.
Cealalta fata se aseaza mai bine in fotoliul visiniu de piele si asculta cu atentie "lucrurile" noi de pe "piata". Barfele la un ceai pentru ele au devenit o dependenta. Au trecut de mult de faza incipienta, in care tratarea era mult mai usoara si mai putin dureroasa.
Reteaua de socializare face parte din mediul lor. E sursa lor de alimentare.
A visa la Feti Frumosi, este un basm pentru fete, insa ea, a vrut sa plece din lumea basmului spre Gossip Girl, serialul feminin in care barfa ii controleaza pe toti. In Upper East Side totul se rezuma la dominatie.
Dar in viata reala lucrurile stau altfel.
La un pocnit din degete,ai disparut..si tot ce lasi in urma ta este singuratatea unor alte marionete ca si tine…Oamenii nu alearga ca sa auda cat mai multe despre tine, rolul lor in viata e atat de diferit de al tau: ei au vise de indeplinit si tinte de atins. Gossip pentru unii este un virus tinut departe.
Se ridica de pe scaun si incepe sa se plimbe prin camera. Nu mai are stare, barfa incepe sa ii macine sufletul. Tuseste de vreo doua ori! Insensibilitatea si egoismul pe care il afisa de fiecare data cand iesea in lume dispare precum aburul de la apa fierbinte pusa in ceai. Incepe sa se enerveze pe asa zisa ei prietena pentru ca niciodata nu i-a spus sa nu mai barfeasca. Cine se aseamana se aduna, zice un proverb romanesc.
"De ce le place oamenilor barfa? De unde aceasta dorinta?". Biblioteca mica din camera ei nu o poate ajuta sa gaseasca raspunsurile.
Alcoolicul ii este atat de greu sa iasa in lume fara sa profite de fiecare invitatie "la un paharel", dependentul de droguri nu face fata lumii reale, barfitorii...ies in lume cu capul ridicat, afisand o modestie falsa si lipsiti de prieteni adevarati.
Insfaca prima rochie din dulap si pleaca la o plimbare.
Povestioare si glume la care toata lumea se amuza. O atmosfera degajata si nicio vorba rautacioasa. Se simte marginalizata. Era atat de evident. Nimeni nu o suporta pentru ca era o barfitoare.
"Barfa ta i-a afectat candva, acum au devenit indiferenti. Problema ramane insa la tine. Acum pe tine te afecteaza"...
Pleaca. Niciunul nu observa...
Isi da seama de situatia in care se afla dar trezirea, din pacate nu si-a facut aparitia.

P.S: Acest articol este o fictiune in ceea priveste locul, timpul si modul in care se petrece actiunea. Povestea oamenilor barfitori este bazata pe fapte reale, avand pentru fiecare persoana din aceasta categorie cate un deznodamant unic.

Read More

Are you still dreaming?

You always have two choices when you wake up.

1. wake up & sleep again

& continue dreaming

or

2. wake up & stand up

& make your dreams come true.

Visele traiesc doar daca sunt hranite.
Iluziile cat si deziluziile ne pot duce la nebunie, la o viata rupta de realitate. O lume separata. Ignorand iluziile si pasind peste deziluzii, ne putem mentine in interiorul societatii.
Ratiune?...
Da, cu ajutorul ei poti face distinctia ce anume este adevarat si ce nu fara sa fii nevoit sa intrebi un alt om daca persoana de langa tine e reala. "Suspiciuni in privinta oamenilor noi", ai completa ironic.
Fiecare din noi are un vis. Nu corecta spunand ca ai avut, tot ai chiar daca te incapatanezi ca un catar. Asta ne ajuta sa inaintam zilnic, ne incurajeaza in fiecare dimineata sa ne confruntam cu problemele zilnice. Dar cate vise ai avut din copilarie...oh! atat de multe ca nici nu le mai tii minte. Visul de a deveni doctorita, fotbalist sau politist. Anii au trecut si iti doreai sa devii cat mai bun/a, umpleai caietele de matematica cu exercitii din cartea cu probleme de matematica pentru clasa a VIII-a. Timpul se scurgea atat de repede si tu nu te saturai sa mazgalesti formule matematice.
Apoi lumea se scufunda in haos...Acuarelele erau din ce in ce mai folosite. Pensulele de toate marimile, foile A4 si A3, panza si sticla asteptau sa fie folosite. "Cat de frumos pictezi. Ai talent!". Inima iti crestea din ce in ce mai mult si visul devenea din ce in ce mai puternic. Un/O pictor/ita faimos/oasa o sa devin!. O sa studiezi arta pe bancile facultatii, la Palatul Copiilor sau acasa unde nu mai este loc pe pereti din pricina picturilor tale. Este o adevarata arta sa poti reprezenta lumea in haos.
Lumea scufundata in haos precum Titanicul a devenit rea. Oamenii au devenit niste brute. Prefera sa ramana prinsi in piesa de teatru a tragediei. S-au obisnuit cu acest tip de viata devenit model. Nu stie cand i-a devenit model, dar stie ca se ghideaza atat de mult dupa el precum un dependent de droguri: se linisteste pe sine ca sunt "legale" si nu incalca nici o regula.
A uitat de regula moralitatii.
Rautatea incepe sa capete zilnic mai multa putere iar ei, oamenii, uita ca au avut candva un vis...Un vis care i-a ajutat sa zambeasca, sa treaca peste greutati. Era o fericire in doze mari. De ce s-a diminuat?
Pentru ca au uitat sa mai viseze. William Wilberforce, un politician englez, a luptat intreaga sa viata pentru eliberarea sclavilor. Pentru ca sclavii erau de fapt oamenii iar cei care sustineau sclavia erau niste animale. “So enormous, so dreadful, so irremediable did the Trade's wickedness appear that my own mind was completely made up for Abolition. Let the consequences be what they would, I from this time determined that I would never rest until I had effected its abolition.”
Dedicare! De asta avem nevoie pentru a ne hrani in continuare visele. Am trecut de perioada copilariei in care faceam colectie de vise si eram atat de nehotarata in privinta viitorului. Nu e chiar asa o limpezire a planurilor dar, exista acolo un vis sau mai multe visuri care ma ajuta sa continui.
Pe fata noastra trebuie sa se vada bucuria ca am dus planul la capat nu dezamagirea pentru ca am renuntat prea devreme.
Vremea va trece iar tu vei sta alaturi de familia ta, iubitul tau care te-a ajutat sa iti continui visele si sa ti le indeplinesti. Baby, you are my dream come true...:)
Toti avem o dependenta. Dulce e dependenta de visele care ne ajuta sa crestem.

Read More

Mandrie si prejudecata- A fi sau a nu fi...

"Obisnuim sa judecam oamenii si evenimentele prin prisma constiintei noastre."

La inceput, sincer, nu am inteles unde e mirajul acestei povesti, printre fetele care se casatoreau pentru bani doar pentru un trai mai bun, maniere proaste, invidie, parvenitism, mandrie si doi incapatanati care se indragostesc in cele din urma.
Atat de diferit de povestile de dragoste pentru care lupta este mai apriga. Nu e acel Zorro care de la primul sarut o cucereste pe aleasa inimii lui sau un Romeo care prin declaratiile sale o cucereste pe Julieta sa. Aici lucrurile stau altfel.
O poveste de dragoste tipica infiripata la sfarsitul secolului XVIII in Anglia, bazata pe prejudecati asupra oamenilor, asupra rangului lor: superioritate versus inferioritate.
O cantitate de mandrie se gaseste in fiecare din noi, atunci cand reusim sa facem ceva sau atunci cand ne consideram superiori fata de alte persoane. Nu e acea mandrie a parintilor atunci cand copii lor au realizat ceva. E normal ca un parinte sa fie mandru de copilul sau. E important si pentru copil sa stie ca parintii lui sunt mandrii de el.
Aici e vorba de un orgoliu rautacios. Superioritatea pe care o afisezi doar pentru ca tu ai bani mai multi, ai masina, note exceptionale, haine de firma, poti merge, auzi si vorbi. La care se adauga prostia si incapabilitatea de a intelege adevaratul sens al cuvantului "modestie". Din pacate, multi inteleg modestia ca fiind un mod de a se umili...Mandria te poate ajuta sa iti cunosti calitatile si defectele, sa iti pastrezi demnitatea si sa nu te consideri inferior fata de cei din jur. Dar considerandu-te prea superior, apare orgoliul.
“Orgoliul si mandria sunt lucruri diferite, desi de cele mai multe ori aceste cuvinte sunt tratate drept sinonime. O persoana poate fi mandra, fara sa aiba pic de orgoliu. Mandria se raporteaza mai degraba la propria parere de sine, in vreme ce orgoliul este legat de modul in care am vrea sa fim vazuti de ceilalti.”(Jane Austin)
Lizzie, avea o mandrie care intra in conflict cu prejudecatile lui Mr. Darcy asupra oamenilor pe care nu ii cunostea, inclusiv, asupra lui Elizabeth Bennett, care nu o considera "indeajuns de frumoasa". De aici incepe povestea celor doi.
La noi, romanii, este vorba " a face haz de necaz". Acelasi lucru facea si Elizabeth, incercand sa para indiferenta la vorbele barbatului care o fascinase de la prima vedere. Dar mandria era prea mare pentru a recunoaste.
"Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte"...prejudecata pentru prejudecata.
Printre mandrie si prejudecati, existau scrisorile scrise de mana, roseata in obraji si dansul care te tinea mai mult alaturi de persoana iubita. "A iubi dansul insemna un prim pas catre a te indragosti", spune Jane Austin in cartea sa.
Dar "prea putini dintre noi sunt in stare sa se indragosteasca cu adevarat, fara incurajare".
Incurajarea nu trebuie sa vina de la o alta persoana ci din interiorul tau. Sa te incurajezi sa faci pasii spre drumul iubirii.
Concluzia? Povestea "pride& prejudice" trebuie privita nu din lipsa limbajului (enervant!) ci privind faptul ca dragostea invinge totul, asa cum stim (sper!), in pofida prejudecatilor si mandriei personale.
Poti fi iubit tocmai pentru ca esti altfel, pentru ca esti tu insuti si pentru ca ai incredere in parerile si principiile tale.
Dar poti sa lasi deoparte mandria si prejudecatile tale? A fi mandru sau a nu fi, aceasta este intrebarea...

Read More

Biblioteca fara spatii libere

The world is a book and those who do not travel read only a page

De ce imi doresc o biblioteca mare mare de tot doar pentru mine? Pentru ca am dreptul sa visez...

Pentru ca in acea biblioteca se vor gasi toate cartile mele preferate, care le-am cumparat cu ultimii bani din portofel din timpul studentiei din libraria aia atat de scumpa, din anticariatul care a fost amabil domnu' vanzator si mi-a dat doua carti la pret de una si pentru ca le-am subliniat textele preferate. Cartile alea diverse vor ocupa rafturile mari ale noii mele biblioteci, nu cele de la biblioteca centrala a Universitatii cu coperti gri cartonate. Fara spatii libere!

O biblioteca multicolora! Copertile cartilor asezate ordonat nu in ordine alfabetica ci alandala. Imi place ordinea, in sensul ca hainele trebuie sa stea in dulap acolo unde le este locul si cartile pe rafturile bibliotecii pentru ca acolo le este locul dar nu alfabetic( exagerat!).

Inconjurata de carti, pot sa ma tolanesc intr-un fotoliu si sa intru intr-o noua lume citind din cartea nou cumparata sau cu spatele drept ma asez pe scaunul de la birou pentru a continua d'ale muncii...Atunci cand vreau sa ma retrag din zgomotul zilnic, camera cu carti e locul cel mai bine antifonat. Perfect ar fi o completare cu imbratisatul persoanei iubite. Ii place sa te urmareasca cum stai atent/a la fiecare pagina si dai cu greu pagina. Ceai Greenfield. Scortisoara. Cappucciono. Saruturi. Vintage stuff. Borcane pline de creioane, pixuri colorate, cutiuta cu bijuterii, cutiuta Bam Boo cu brose handmade si Meli Melo. Toate le regasesc in noua mea ascunzatoare.

E timpul perfect de relaxare cand citesti din placere si nu din obligatie pentru examene "din carti" care oricum nu au nici o treaba...treaba e cu nimeritul, imaginatia, favoritismul si bineinteles cheful profesorului de a-ti citi lucrarea (e si asta un lucru mare!).

Se spune ca pofta vine mancand. As spune ca acelasi lucru este si cu "cetitul" cartilor. Incepi sa citesti o carte care iti place, continui sa mai citesti si alte carti( asta mi s-a intamplat la cartile lui Paolo Coelho :) ). Sunt in incercarea de a-mi face pofta si de alte tipuri de carti...

Daca iti plac cartile pline de aventura, la fiecare carte citita de acest gen pasesti pe meleaguri necunoscute din dorinta de cunoastere si de distractie la maximum. Atunci poti fi orice doresti, casnica o politista priceputa, studentul un aventurier sau omul de pe Wall Street un romantic incurabil. Acele ceasornicului se misca mai greu, te lasa sa te bucuri macar pentru putin de ceva ce nu necesita bani, vorbarie sau invatat.

La fel se intampla cu cartile de istorie, politiste, de dragoste, de poezii s.a. Daca mie nu imi plac cartile de istorie nu inseamna ca sunt plictisitoare, am intalnit persoane care li se pare un deliciu sa citeasca istoria tarilor. Aici nu se incadreaza cartile acele inutile care iti prezinta 10 pasi spre succes.

Din fiecare carte am gasit macar o fraza, un paragraf care sa imi ramana in memorie. Si niciodata o carte nu va fi mai buna decat un film. Nu poti compara o carte cu un film de o ora jumatate pentru ca joaca Johhny Deep sau Angelina Jolie.
Imi imaginez cum doresc personajele din carte, fara sa fie nevoie sa am imaginea actritei X sau actorului Y. Un film te tine in priza doar o ora jumatate in care mananci popcorn si rontai seminte. Cartea necesita mai mult timp si liniste pentru ca imaginatia sa zboare cat mai sus.

Read More

The story of a perfume

Pick a route not a routine!

Mergand pe soseaua uzata de bucurii, tristeti si realizari simt din urma lor un miros de parfum dulceag asemeni trandafirului. Dar nu e acel miros, este diferit si totusi asemanator. Ma opresc in mijlocul drumului pentru a incerca sa ghicesc mirosul. Pare atat de cunoscut insa nu imi pot aduce aminte. Nu, asta nu este un examen! Nu trebuie sa imi imaginez ce as face daca ar trebui sa scriu in 60 de minute. Nu timpul e aici problema, timpul s-a dat la o parte si lasa loc gandirii necronometrate.

Zgomotul tocurilor imi distrage atentia. Nu ma mai pot concentra. Ma intorc si vad o fata imbracata intr-o rochie vaporoasa cu tocuri atat de inalte ca nu mi se imprima in memorie decat zgomotul puternic care il produce atunci cand merge. Un parfum insistent ma inbuseste. Cu siguranta fata are simtul mirosului foarte slab daca atunci cand a apasat pe parfum a uitat sa se opreasca. Nu as putea sa imi dau seama daca mirosul este placut, insistenta a castigat. Stramb din nas si astept sa se evapore mirosul insistent a unei fete grabite sa ajunga la o intalnire. Tot sper ca mirosul ei sa nu mai fie asa puternic ca sa nu fie totul pierdut si persoana care ii va tine companie sa nu fie nevoita sa plece dupa 5 minute.

Parfumul ne defineste personalitatea. De multe ori incercam sa cautam un parfum care sa ne reprezinte: dulce sau amarui? Poate dulcele puternic al bomboanei te face sa te simti inconfortabil precum niste haine mici sau niste papuci care iti fac rani la picioare, preferi sa mergi descult/a. Parfumul nu trebuie sa indeparteze oamenii de langa tine ci sa ii apropie pentru ca un miros subtil ii atrage. Exagerarea nu inseamna superb. Profesionalismul cu care folosesti parfumul te catalogheaza drept a person with style.

Descoperirea acestei comori te ajuta sa iti formezi personalitatea in jurul parfumului tau. Iar atunci cand dupa multe cautari masurate in secunde, minute, zile, luni, ani...l-ai gasit! Eleganta pe care ti-o daruieste nu provine de la imbracamintea eleganta care iti face corpul suplu si picioarele frumoase de la pantofii cu toc, provine de la parfum.

Il utilizezi de ceva timp, cei din jurul tau s-au obisnuit cu el si de fiecare data cand se intersecteaza cu un miros asemanator se gandeste la parfumul tau.
Nici nu iti imaginezi ca mirosul parfumului= numele tau.

Aglomeratie pe acea strada, deodata o multime de oameni grabita se imbulzeste sa treaca cat mai repede pentru a ajunge la destinatia propusa.

Daca din cosmar trezirea la realitate te scapa de orice pericol si te ajuta sa iti continui planul, atunci soseaua se va elibera in curand si tu vei putea sa recunosti mirosul...e mirosul iubirii, e ceea ce reprezinta dragostea. Da, e floarea cea mai minunata! Parfumul a imprimat o amintire...

Parfumul te defineste si te ajuta sa evadezi din tipar atunci cand lucrurile nu merg asa cum ti-ai dorit. Il alegi asa cum vrei sa te perceapa cei din jur: puternic/a, dur/a sau sincer/a . Te poarta pe aripile vantului acolo unde imaginatia ta doreste.

Read More

Badea la pupitrul de stiri?

Cu siguranta il stiti pe Mircea Badea. Acea persoana "muschiloasa" care a facut Cibernetica si sustine ca nu este jurnalist. Face parte din media si nu este placut de toti. Normal, are un mod...aparte de a aborda lucrurile.
Oricum, gusturile nu se discuta...Uneori il apreciez pentru simtul umorului si ma uit la cateva emisiuni dar exista si un "uneori" care trece peste limita bunului simt.
In afara de antipatia celor din mediul lui, are audienta, asa ca...ce prinde la public e bine pentru el. De aceea avem telecomanda la televizor: sa schimbam posturile pana dam de ceva ce ne place sau este un buton mic acolo rosu pentru shut down.
Mai nou, de la "in gura presei", Mircea Badea va schimba studioul intr-unul de stiri. Acel Mircea Badea care face misto de subiectele din ziar va deveni serios si nu va mai zambi ironic?
Se incadreaza perfect la emisiunea pe care o face. Vom vedea cum se va acomoda in noua sa postura.
Daca nu am urmarit pana acum jurnalul de seara de la Antena 3, imi voi "programa" o vizionare la tv. Curiozitatea e mare.
Incepand de pe 26 iunie a.c., ora 20.00, Mircea Badea va "sedea" in studioul de stiri alaturi de Dana Grecu(realizatoarea emisiunii "La ordinea zilei").
Viitorul suna bine, nu?

Read More