FILIT- Un sport pentru iubitorii de literatură

După maratonul FILIT, a trebuit să mă așez confortabil în fotoliu, cu ceașca de ceai în dreapta mea și cu degetele dezmorțite, pentru a medita la frumusețea, pe ritmuri de jazz, a literaturii care a transformat Iașul, în sfârșit, în actorul principal al piesei, acest rol potrivindu-i-se de minune.

Culorile inimii

Oare cât de colorate sunt inimile noastre? Suntem asemeni acului care încearcă să aleagă cărările cele mai bune pentru a ajuta ca produsul finit să fie unul superb şi plin de viaţă.

Aprecierea literaturii

Indiferent dacă este vorba de literatură clasică, modernă, română sau străină, cei care citesc zilnic sau ocazional apreciază într-un mod aparte cărțile. Țin cont într-o oarecare măsură de calitatea hârtiei, rezistența coperții sau de rezumatul de pe coperta de pe spatele cărții dar, cel mai mult țin la conținutul cărții.

Ce (nu) arătăm lumii

Ne-am obișnuit din ce în ce mai mult să ne repetăm în oglindă că suntem persoane puternice și că putem supraviețui mult mai bine decât scrie în ghidul de supraviețuire, ba chiar avem mai multe soluții.

O lume. O viață. O urmă.

Foile de ziar cu semnătura mea au început să se îngălbenească. Am întins mâna să fac cunoștință cu tine, lume dragă care mi-ai promis prietenie veșnică și mi-ai dat cadou un zâmbet care a început să se pietrifice.

duminică, 28 noiembrie 2010

Lumea de basm a copiilor


In perioada sarbatorilor, dulapurile din bucatarie au inceput sa fie umplute rapid cu fructe. Vinovata de inflatia cu fructe era acea batranica, convinsa ca fructele o vor ajuta sa intinereasca.
Incep cumparaturile de Craciun, supermarketurile deja sunt foarte aglomerate, ea(batranica) incepe sa devoreze cu placere fiecare lada, aranjata pe rafturile magazinului.
Stai linistit, articolul nu este despre fructe, ci despre frumusetea pregatirilor si bineinteles bucuria copiilor.
Ati fost vreodata atent la privirea unui copil cand vrea cu incapatanare ca el sa puna globurile in brad, sa aseze toate beculete multicolore? Dupa ce termina, cu ajutorul mamei de aranjat bradul, sta si il admira toata noaptea precum un artist care se uita la opera sa.
Nici somn, nici mancare nu ii mai trebuie pentru ca se apropie noaptea in care trebuie sa vina Mos Craciun. A facut un plan de atac si va sta pitit sub brad sa il intalneasca, sa vada daca a primit scrisoarea trimisa si i-a adus ce isi dorea.
Poate e putin amuzant cand spun aceste lucruri, rupte dintr-un basm, dar nu ma indoiesc ca bucuria aceasta am trait-o si noi, nu conteaza cat de bogat sau sarac a fost. Inima unui copil nu pune accent pe aceste lucruri: daca acele globuri care le-a aranjat sunt de cristal sau el o sa manance cea mai de calitate mancare.
Ce mai asteapta copilul cu sufletul la gura cand e vorba de iarna, de sarbatori? Zapada...plimbatul cu saniutza, realizarea unui om de zapada pana ii ingheata mainile dar mai lipseste nasul. Trebuie completat...
Ii da fularul lui, nu cumva sa ii fie frig omuletului de zapada. Cata inocenta...
Dupa ce am avut si noi parte de aceste lucruri, nu mai vedem "fascinatia" in ele insa un moment de copilarie nu strica nimanui, sa incerci din nou...bucuria copilariei. Deschizi cartea de basm si pasesti in ea...

duminică, 21 noiembrie 2010

Vis a vis de somn...


Imi spune "buna dimineata". Ce dulce e somnul. Minutele dupa timpul limita de somn par a fi cele mai importante, in ciuda faptului ca am dormit ore bune inainte de acele minute. Nu e indeajuns, nu sunt satula...am pierdut doua nopti la rand pentru a "incerca" sa vizionez filmul Inception...a fost pe doua nivele: vis in vis. Am reusit in cele din urma prin metode cate se poate de haioase: plimbat prin casa, bineinteles becul aprins, mancat dulciuri doar pentru a ma mentine treaza. Filmul o fi psihologic cu privire la vise, dar imi facea "pofta" de somn cand ma pregateam sa ma uit. E tipator, zangane mult si...se uita la mine.
Ceasul desteptator.
E acolo zilnic pentru a ma ajuta sa fac marele efort. Sa las deoparte lumea viselor pentru urmatoarele 12-15 ore...Zi lunga, drum lung, mult timp sa imi tin ochii deschisi.
Muzica continua in mintea mea...m-am trezit cu sunetul colindelor. Ce dor mi se face de sarbatorile de iarna, bulgari de zapada, relaxarea printr-o "expeditie" cu saniuta, bradul cu mirosul lui real nu de plastic. Deja ma gandesc ce fel voi impodobi bradul acesta: ce design sa aleg. Sa nu uit de Mos Craciun! :))
Bajbai prin casa, pun rapid apa la incalzit pentru un cappucino spumos delicos necesar intr-o dimineata lipsita de soare, plina de ceata in care masinile se fac observate doar de lumina farurilor usor mazgalite, nefolosite de ceva timp asa de dimineata.
Pierd din start timp pentru ca sunt preocupata de lucruri marunte...insa continui sa caut un sens...trantesc usa dupa mine, incui. Am plecat, nu ma mai ametesc..si merg tinta spre statia de autobuz zgribulita.
Totusi e o zi frumoasa, in care ma pot bucura tremurici asa cum sunt. Incretirea fruntii o intalnesc asa des ca imi vine sa o imit. Brusc, ridic ochii ca sa imi inseninez fata...

luni, 8 noiembrie 2010

Identitate



Identitate falsa sau mai bine lipsit de ea?

Radiera folosita, varfurile creioanelor rupte din cauza ascutitoarei fara de trebuinta...hartii albe mototolite. Pix disparut, sau imprumutat...e tot una.
In google we trust,click!
Se cauta identitatea rromilor, identitate necunoscuta, pierdere de identitate, carte de identitate s.a.
Multe sensuri pentru un cuvant atat de simplu dar totusi atat de semnificativ.
Prea multe dileme de care sa ne facem griji. Mult timp irosit pentru a afla cine suntem, daca suntem urmasii Romei sau nu...cert e ca, un popor precum si cel roman are nevoie de acest lucru ca de aer. Simte nevoia si devine preocupat de aceasta. Astfel stabilim 1 decembrie, o zi nationala, o zi de identitate. Stabilim si din punct de vedere economic: leul, moneda nationala, incercand iesirea din sfera comuna pentru o pata de autenticitate.
Identitatea ta te reprezinta pentru ca devii o persoana cu drepturi, libertati...cu cetatenie.
De multe ori, atunci cand calatoresc cu RATP-ul, cad pe ganduri fixand cu privirea oamenii care merg pe strada,unii pierduti prin multime, alergand cu pasii zdraveni sau o tiganca cu o bluza fosforecenta rupta la subtiori si cu o fusta colorata plina de volanase, murdara...imi pun intrebarea: "oare ea are o identitate?" Brusc sunt trezita din somn de plansul puternic a unui copil de vreo 6-7 anisori...tiganas, alaturi, mama sa il bruscheaza asezandu-l pe scaun, soptind cuvinte...care nu ar trebui sa le auda un copil. stramb din nas din cauza mirosului...dar imi vad de ale mele...nu reusesc pentru ca incepe sa cante pentru a cere bani. Ajung la facultate, cobor din autobuz uitandu-ma la copilul care vorbeste incorect plimbandu-se tintuit de ochii mamei.
Scriu apasat pe hartie aceste lucruri pentru a nu le uita daca ma iau cu alte trebusoare. Mai am totusi nevoie de cateva argumente pentru a reusi sa aflu ceea ce vreau sa demonstrez. Ipoteza si concluzie...matematica.
Buletinul de identitate reprezinta ceea ce as putea numi intr-un mod cat mai neprofesional, cartonasul care il prezinti atunci cand ti se cere sa te identifici. Unii, sustin cu tarie ca isi refuza identitatea...probabil pentru ca pe buletin scrie roman. Dar...oamenii din jur au doar o identitate?..Da, una legala dar pe langa asta, sunt realizate mai multe, pastrate in portofel si lucrate la "negru" atunci cand au nevoie de ele, scot cartonasul si infumurat de propriul fum de tigare se mandreste cu noua "achizitie".
Atunci cand doreste sa obtina ceva, se da bine pe langa tine de parca tu nu ai sti de ce face asta si incearca intr-un mod cat mai exagerat sa te "placa".
Nevoia de a nu fi tras la raspundere, naste dorinta de lipsa de identitate insa...ce are in comun tiganul si omul cu multiidentitate?...Ambii isi doresc o identitate in care sa calce pe covorul rosu fara a li se adresa intrebarea: "da tu cine esti?"
Imagineaza-ti o zi in care iti poti alege identitatea...ce ai alege sa fii?

luni, 18 octombrie 2010

Joc "șotronul" presei


Subsemnata...De bunavointa si nesilita de nimeni: Razbesc...
Incepand de la cele mai banale lucruri pana la prefacutele persoane, nedemni de a fi numiti prieteni.
Tensiuni?! Incordare...nervi!! Pe toate le experimentez fie separat fie la un loc.
Incep sa imi fac loc pe trotuarul aglomerat, oameni care mai au putin si se izbesc in tine de frica sa mai stea la semafor inca 60 de secunde sau sa prinda locul lipit de geamul autobuzului, oameni care nu mai stiu in ce anotimp traiesc si afla de la stiri ca e toamna. Sunt oameni care traiesc in trecut si se gandesc cum ar arata prezentul, in care de fapt sunt. Sunt oameni printre oameni...
Ma opresc si privesc in jur. Prea multa ingrijorare, prea mult stres pentru ziua de maine...ma simt ca un soldat care nu poate sta linistit fara sa se gandeasca ca maine o va lua de la capat cu aceleasi lucruri.
Presa...care nu inseamna a avea blog. Nu confundam blogul cu presa. Blogul e intr-un cos in care servirea este la indemna tuturor. A fi inauntru presei presupune mai mult decat cateva clickuri plictisitoare pentru a-ti crea cont. Adevarul e ca...reprezinta cea mai mare supravietuire de care o sa ai parte in aceasta viata. Trebuie sa treci mai intai de cainii rai care latra la tine cautand reactii ca sa te atace, dar...eu stau calma, ii privesc ochii demonici si imi continui drumul stiind ca la capat am o lumina.
Desenez cu creta colorata un sotron. Jocul acela copilaresc care nu ne plictisea atunci cand nu exista viciul calculatorului si al internetului. Ne bucuram de joc si topaiam intr-un picior pana se lasa seara. Bucuria sincera de a mai sari un patratel era pura. Trecerea de la un nivel la altul era o mare realizare.
Joc sotron...mai sar intr-un patrat si uneori raman intepenita acolo, parca prinsa cu lipici, zadarnice sunt eforturile mele...
Cand mai promovez si mai schimb patratul, inima salta de bucurie...Dar imi zic cu voce tare ca sa ma potolesc: "e doar un patratel desenat cu creta colorata"...
Departe sunt acele jocuri nevinovate si pline de bunatate, lipsite de ura lumii. Cate patrate are sotronul meu? Nu stiu, inca nu dau de capat, sunt la stadiul in care incerc sa topaii intr-un picior. Raman la munca, furand zilele de weekend si transformandu-le intr-un concediu fara plata.

miercuri, 13 octombrie 2010

ROM autentic se intoarce


Nu tanjim dupa americani!!!

Da. Ne-am ofticat la culme cand singura ciocolata patrioata din tara asta... a fost transformata intr-o straina. Mandri, ne cumparam pentru ca steagul tricolor ne facea sa ne simtim adevarati romani.
Brusc! Schimbare. A hotarat "conducerea" ca noi, romanii, tanjim dupa visul american si au schimbat ambalajul. Daca schimbam haina nu inseamna ca am schimbat cetatenia.
Rascoala!..
Ce inseamna de fapt America? O tara care are putere dar nu e wonderland. De ce am tanji acolo? Ei domina majoritatea tarilor, de ce ar domina totul? Nici macar o ciocolata sa nu ne reprezinte? Noi nu punem steagul tricolor pe cafea Starbucks asa ca nici ei nu pun mana pe ciocolata noastra.
Evit raftul unde sta ea acolo "mandra", pentru ca eu nu tanjesc sa fiu robotul american.
Si-au dat seama de prostia catastrofala si ne spun ca "A FOST O FARSA". Ce sa mai zici, cand vocea poporului si-a pus port-voce pentru a rasuna pe toate ulitele tarii.
Asa ca au realizat un nou spot in care revin la Romania. Nu stiu daca se asteptau la asta, cu siguranta profesionalismul a lipsit atunci cand au hotarat sa puna stelute pe ambalaj.
Acceptam scuzele.
Recunoasc, imi place America dar nu o copie a Americii pe teritoriul romanesc. Ce e al nostru sa ramana al nostru.

"As dori un baton de ciocolata ROMANEASCA ROM"



link: http://romautentic.ro/

joi, 7 octombrie 2010

Off'ul din sportul presei....


Revin la acele momente in care totul se rezuma la stiri. Dar sa fie OBLIGATORIU un izvor de stiri. Doar asa pot supravietui momentelor grele.
Rasuflu usurata cand trimit o stire si incerc sa ma relaxez dar nu dureaza mult pentru ca trebuie sa caut alta. Sursele, unele mai usor de abordat altele chiar irascibile. Teama de a nu aparea undeva numele, exista. Verificat!
Am inceput sa fac sport. Unul zilnic pentru ca dreptul sa nu fie prea mult inaintea stangului.
Acum detectorul de "exclusivitate" e pornit. Fiecare detaliu este absorbit si gandit la cald si rece daca suporta transformarile pentru a deveni subiect bun pentru agentia de presa sau...rasuflat!
Presa. Suna atat de...bine daca te ajuta sa obtii ceva informatii. Nu as fi crezut pana la un anumit moment ca trimiterea "secretului" trebuie sa fie cu viteza luminii. Click "send" now or never...
Sunt un participant la un concurs?...Sunt pentru cei din "afara" dar si intern?!!... Nu mai are valoare atunci cand pe primul loc, lustruit bine si pozat din toate partile se afla "favoritismele". Am primit! Am inghitit! si m-am resemnat!...
In somn ruleaza filmul "vise frumoase" dar e intrerupt brusc de publicitate. "stiri! subiecte de stiri!!". Cel mai bun mod de a te trezi cu ochii mari si fara a te simti somnoros/oasa.
Timp este...mai ales cand totul e liniste si pace. Devin "voluntar obligatoriu" la caruta de stiri prin care imi revendic dreptul de jurnalist cu norma intreaga, 7 zile din 7 zile cu mici pauze de masa!

joi, 30 septembrie 2010

O noua revolutie?



Jucam poker sau ping pong?

Dupa evenimentele zilnice ale sindicalistilor, ai spune clar: astia doresc revolutie!.
Daca am derula timpul inapoi...pe la anul '89, am putea observa mai cu atentie detaliile si am pune in balanta ruginita de nedreptati pentru a trage o concluzie.
Ce asemanari prezinta trecutul cu prezentul? Ceausescu a reusit sa devina de nesuportat pentru popor. Basescu dupa ceea ce se vede pe sticla, aceeasi soarta are. Ambii pierd la jocul de poker banii...si ne raspund precum Moromete: "-Pai nu ti-am zis ca nu am?! Ce sa-ti fac daca nu am! De unde sa dau? N-am! "
Incet incet, cate un protest pe zi, apoi unul mai mare...pana ajungi la revolutie, sau lovitura de stat. Si in acest moment sunt oameni care "muncesc" sa afle daca a fost revolutie sau lovitura de stat in '89.
Ce i-au determinat atunci si acum sa ajunga la proteste? Raspunsul e simplu: neajunsurile. Ele nu au inflorit din nimic ci din cauza furtului in masa care s-a practicat si continua sa se practice.
Balamuc in tara in acest moment! Si mai apare cate o stire cu tiganii, care incurca adevarata problema. Am inteles odata! E ping pong intre Romania si Franta. O problema care nu necesita atentia maxima.
Vin ca niste vedete de Hollywood, parfumate de "Paris je t'aime" razpunzand cu acelasi accent grotesc: "Ne intoarcem dupa ce ni se termina concediul platit".
Sa ne concentram mai bine pe ce "ne doare" nu pe zapaceala gen OTV. Are grija Dan Diaconescu de acest lucru. Fiti fara grija!
Oamenii se lupta pentru mai bine iar noua ne este intrerupt programul de stiri cu "desene animate".
Protestele devin mai dese, grevele din toate domeniile se intensifica.
Ajungem sa il impuscam pe Basescu pentru a ne fi mai bine?...Revolutionam totul. Dar vom reusi ceva sau doar victime?...

Romania: "...timpul nu mai avea rabdare"

duminică, 26 septembrie 2010

Au revenit momentele studentiei....


Iasi!?!
Aglomeratie (autobuzele parca sunt mai pline ori am uitat ce inseamna sa stai cu fata lipita de geam :)) ), camera (intacta...cu exceptia parfului care e un infractor ce s-a stabilit in locul nepotrivit. Acum arata a "locuinta" dupa cateva decoratiuni NECESARE.), facultatea (tot acolo e, chipesa si lustruita pentru a intampina studentii de pe toate meleagurile), bilete RATP (S-au scumpit. Ma schimonosesc de fiecare data cand trebuie sa cumpar).
Dupa o mare amorteala se revine incet incet la activitatile zilnice: anunturi de facultate. Toata lumea ca niste albinute, sunt active si interesate de fiecare detaliu: deschidere, orar, grupe...etc.
Zambesc! Se observa! Sunt bucuroasa ca am revenit. Am revenit la viata de studenta. Aa...detaliu!! Nu mai sunt boboaca. Ma amuz..deja am trecut de perioada initierii...acuma rascolesc amintirile ca o babuta care isi aduce aminte de vremea cand era o tinerica.
Noii veniti se uita crucis la orar, salile sunt de negasit. Asa se intampla in fiecare an. Cum si eu am fost "incepatoare", bineinteles ca am intampinat problemele tipice.
Suna atat de interesant numele noilor obiecte, dar nu ma indoiesc ca voi alerga din nou pentru subiecte...si voi incerca pana in ultimul minut accesibil de trimitere prin e-mail sa rezolv tot ce trebuie.
Las "stresul greutatii" deoparte..privesc partea buna. Caut sa descopar adevaratele vopsele pentru a mazgali lumea cu ele.
"Bine ati venit"...Cronometrul a fost pornit!