marți, 10 septembrie 2013

Culorile inimii


Lumina galbenă urmăreşte asemeni unui detectiv, strălucirea argintie a acului care, mândru se ondulează şi trage după el un fir subţire și timid. Capodopera este în construcţii dar viziunea produsului finit oferă satisfacţie atât acului care a contribuit la finisarea produsului dar şi a artistului care îşi admiră arta, devorând-o din priviri şi găsindu-i deja rolul. Creativitatea creşte şi atinge cote maxime, întrecându-şi limitele pe care crezuse că le trasase bine de mult timp dar totuşi, ceva nou s-a produs, depăşirea barierei a fost posibilă, iar lucrurile făcute handmade, capătă o valoare sentimentală. Totul pare să capete gena copilăriei în care, a crea însemna a-ți dezvolta gândirea și a da frâu liber imaginației. Nu există o carte de reguli despre asta, datorită măsurilor de precauție de a nu  deveni oameni cu imaginația la indigo.

Graniţele au fost şterse trecând în zona No Man's land, iar frumuseţea produsului nefinisat, capătă o formă deosebită datorită artistului care şi-a lăsat ideile să călătorească în cele mai misterioase locuri. Cu siguranţă ăsta a fost unul din miile de motive în care arta a atins cote maxime şi a putut străluci printre non-culori. Albul şi negru şi-au schimbat funcţiile pe care le aveau de zeci de ani. Acum, ele contribuie la formarea celor mai frumoase nuanţe care pot încânta ochiul uman, nu mai pot funcționa independent.

Albul vieţii amestecat pe paleta de culori, a dat viaţă nuanţelor şi le-a înveselit cu râsuri colorate. Puritatea albului te deconectează de la tehnologia care ţine creierul ocupat. Oricât de mult am evolua, oricît de multe programe updatate folosim pentru formarea de nuanţe, cea mai importantă va rămâne combinarea manuală a activităţilor noastre în culorile care ne plac şi care pot fi amestecate pe paleta de culori a inimii. Atlasul biologic a rămas la nivelul în care inima noastră are culoarea roşie şi doar atât, astăzi inima noastră a fost colorată de momentele cele mai importante ale vieţii, de bucurii şi de dragostea celui iubit.

Dumnezeu cu siguranţă este un artist adevărat şi nu îi lipseşte nicio culoare care să fie combinată pe arta ce stă pe şevaletul bunătăţii sale. Câte o culoare, o nuanţă, apare pe inima noastră atunci când se întâmplă ceva important în viaţă. Din lucruri mici putem crea o operă de artă. Deja încerc să îmi număr bucuriile ca să văd cam câte nuanţe ar fi deja puse pe inima mea.

Oare cât de colorate sunt inimile noastre? Suntem asemeni acului care încearcă să aleagă cărările cele mai bune pentru a ajuta ca produsul finit să fie unul superb şi plin de viaţă. Nu mă îndoiesc că artistul ştie ce anume ne lipseşte şi ce mai trebuie adăugat înainte de a apărea la expoziţie și cu siguranță în acest caz, nu există o culoare a anului.

Reacții:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu