Lumina galbenă urmăreşte asemeni unui detectiv, strălucirea argintie a acului care, mândru se
ondulează şi trage după el un fir subţire și timid. Capodopera este în
construcţii dar viziunea produsului finit oferă satisfacţie atât acului care a
contribuit la finisarea produsului dar şi a artistului care îşi admiră arta,
devorând-o din priviri şi găsindu-i deja rolul. Creativitatea creşte şi atinge
cote maxime, întrecându-şi limitele pe care crezuse că le trasase bine de mult
timp dar totuşi, ceva nou s-a produs, depăşirea barierei a fost posibilă, iar
lucrurile făcute handmade, capătă o valoare sentimentală. Totul pare să capete
gena copilăriei în care, a crea însemna a-ți dezvolta gândirea și a da frâu
liber imaginației. Nu există o carte de reguli despre asta, datorită măsurilor de precauție de a nu deveni oameni cu imaginația la indigo.
Graniţele au fost şterse trecând în zona No Man's land, iar
frumuseţea produsului nefinisat, capătă o formă deosebită datorită artistului
care şi-a lăsat ideile să călătorească în cele mai misterioase locuri. Cu
siguranţă ăsta a fost unul din miile de motive în care arta a atins cote maxime
şi a putut străluci printre non-culori. Albul şi negru şi-au schimbat funcţiile
pe care le aveau de zeci de ani. Acum, ele
contribuie la formarea celor mai frumoase nuanţe care pot încânta ochiul uman, nu mai pot funcționa independent.
Albul vieţii amestecat pe paleta de culori, a dat viaţă
nuanţelor şi le-a înveselit cu râsuri colorate. Puritatea albului te deconectează de la tehnologia care ţine creierul ocupat. Oricât de mult am
evolua, oricît de multe programe updatate folosim pentru formarea de nuanţe, cea mai importantă
va rămâne combinarea manuală a activităţilor noastre în culorile care ne plac
şi care pot fi amestecate pe paleta de culori a inimii. Atlasul biologic a
rămas la nivelul în care inima noastră are culoarea roşie şi doar atât, astăzi
inima noastră a fost colorată de momentele cele mai importante ale vieţii, de
bucurii şi de dragostea celui iubit.
Dumnezeu cu siguranţă este un artist adevărat şi nu îi
lipseşte nicio culoare care să fie combinată pe arta ce stă pe şevaletul
bunătăţii sale. Câte o culoare, o nuanţă, apare pe inima noastră atunci când se
întâmplă ceva important în viaţă. Din lucruri mici putem crea o operă de artă.
Deja încerc să îmi număr bucuriile ca să văd cam câte nuanţe ar fi deja puse pe
inima mea.
Oare cât de colorate sunt inimile noastre? Suntem asemeni
acului care încearcă să aleagă cărările cele mai bune pentru a ajuta ca
produsul finit să fie unul superb şi plin de viaţă. Nu mă îndoiesc că artistul
ştie ce anume ne lipseşte şi ce mai trebuie adăugat înainte de a apărea la
expoziţie și cu siguranță în acest caz, nu există o culoare a anului.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu