Locul unde oamenii știu să dea „bună ziua”

La oraș cu siguranță nu, aici oamenii se salută din priviri din cauza lenei care îi încleștează gura cât trece pe lângă o persoană cunoscută, nici nu mai discutăm cazul în care persoana e necunoscută. Am spune cu siguranță că doar la sate toată lumea se salută. Ce-i drept așa și este, la sate lumea se salută și uneori mai încep conversații, chiar dacă nu se prea cunosc.

Este un obicei bun. În afară de sate, am descoperit locul unde salutul poate veni din partea unui necunoscut. La munte. În inima munților aventurierii se salută între ei, te întreabă ce traseu ai mai făcut astăzi, îți recomandă alte locuri în funcție de gradul de dificultate și ar sta cu cea mai mare plăcere de vorbă cu tine în timp ce admiri peisajul sau în jurul focului pentru a cânta muzică folk să răsune prin văile munților. Sună ca o filă ruptă dintr-un basm. Așa și este. Această poveste este una cu și despre oameni, despre curajul lor de a spune „salut” și de a-și povesti experiențele montane în vârful muntelui unui necunoscut, doi oameni care au alergat în singurul loc în care aerul este curat iar apa este cel mai bun medicament.

Oamenii se salută aici pentru că sunt „oamenii munților”, iar ceea ce îi leagă și îi face „frați” sunt munții înalți și superbi care îți oferă cea mai bună deconectare de orașul în care locuiești, de zgomotul și poluarea în care își desfășori activitatea.

Probabil ai spune că un salut primit de la un necunoscut în timp ce urci prin păduri pentru a ajunge pe creasta muntelui, nu are o prea mare importanță, ei, se pare că atunci are importanță. În timp ce răsuflii greoi urcând panta abruptă pentru a ajunge la vârf, un salut îți fură un zâmbet și câteva cuvinte care te face mai „omenos”.

Nu am stat atât de mult pentru a mă bucura de plăcerea călătoriei mele de a descoperi locuri noi, dar suficient de mult încât să mă fascineze și să îmi pot încărca bateriile. Astfel am învățat că un salut sincer din partea unui necunoscut contează și nu trebuie să trăiești la sat pentru a fi amabil. Asta e ceea ne lipsește nouă orășenilor prea ocupați cu promovarea noastră profesională: răsfățul unei dimineți răcoroase liniștite și obișnuința de a spune „bună ziua” celor din jurul nostru.