Vorbe cu duzina...

Fila de calendar cade precum frunza de toamna pe biroul prafuit. Cartile nu au mai fost deschise de ceva timp iar ziarul primit zilnic datorita abonamentului este aruncat in coltul de mormane.
Bifam timpul trecut si mergem mai departe cocosati de neajunsuri ajutati de un baston al nemultumirii.
Analizand in laboratorul inexistent, nemultumirea, batjocura si dorinta de mai mult care nu a aparut acum in vremea guvernului Boc (!). Ele existau si au pus stapanire de mult pe Romania si pe intreaga lume. Daca nu ar fi asa razboaiele nu ar mai exista iar orgoliul nu ar straluci atat de tare. Fara ele, poate se putea observa intelepciunea.
Prima analiza.
Perioada electorala, toti imbracati in haine de sarbatoare, isi spala mainile pentru a-si pune amprenta cu urme de noroi in sens basescian. Multumiti, viseaza alaturi de bagajul pregatit din pragul usii la limuzina care face naveta spre Cotroceni pentru a sta pe scaunul prezidential.
Dar asteapta precum Cleopatra pe Ghita...canta de dorul lui pana la urmatorul album, respectiv mandat.
Apoi nu le mai convine, arata tuturor ce vocabular bogat in injuraturi au si te tine timp de 5 minute daca nu te deplasezi din raza lui de vorbire cu vorbe despre intreaga ta familie. Mai are putin si iti aminteste de stramosii tai daci.
A doua analiza si ultima. Insuficienta de fonduri europene si ecuatie imposibila de rezolvat.
E greu sa iti dai seama ce vrea un roman de la viata lui, in fiecare zi descopera ca nimic nu il mai multumeste dar nu lasa deoparte politica. Continua sa picteze tabloul domnului presedinte intr-un viitor Gaddafi si ca supliment, citeste ce mai e nou despre Iri si Monica sau Oana si Pepe. In functie de preferinte. La fiecare jurnal de stiri care incepe cu povestea lor, ridic spranceana intreband rostul acestei telenovele regizate, iti lasa doar un gust de lapte inacrit de o saptamana.
A intocmi o lista de intrebari la care romanii inca asteapta un raspuns nu e greu dar a astepta raspunsul e cel mai greu. Raspunsurile date candva au ramas pitite in niste cutiute sigilate bine, dar tot ambigue au ramas. Chiar daca ar trece zeci de generatii, misterul "Cine a furat banii Securitatii?" tot nu vom afla.