Off'ul din sportul presei....

Revin la acele momente in care totul se rezuma la stiri. Dar sa fie OBLIGATORIU un izvor de stiri. Doar asa pot supravietui momentelor grele.
Rasuflu usurata cand trimit o stire si incerc sa ma relaxez dar nu dureaza mult pentru ca trebuie sa caut alta. Sursele, unele mai usor de abordat altele chiar irascibile. Teama de a nu aparea undeva numele, exista. Verificat!
Am inceput sa fac sport. Unul zilnic pentru ca dreptul sa nu fie prea mult inaintea stangului.
Acum detectorul de "exclusivitate" e pornit. Fiecare detaliu este absorbit si gandit la cald si rece daca suporta transformarile pentru a deveni subiect bun pentru agentia de presa sau...rasuflat!
Presa. Suna atat de...bine daca te ajuta sa obtii ceva informatii. Nu as fi crezut pana la un anumit moment ca trimiterea "secretului" trebuie sa fie cu viteza luminii. Click "send" now or never...
Sunt un participant la un concurs?...Sunt pentru cei din "afara" dar si intern?!!... Nu mai are valoare atunci cand pe primul loc, lustruit bine si pozat din toate partile se afla "favoritismele". Am primit! Am inghitit! si m-am resemnat!...
In somn ruleaza filmul "vise frumoase" dar e intrerupt brusc de publicitate. "stiri! subiecte de stiri!!". Cel mai bun mod de a te trezi cu ochii mari si fara a te simti somnoros/oasa.
Timp este...mai ales cand totul e liniste si pace. Devin "voluntar obligatoriu" la caruta de stiri prin care imi revendic dreptul de jurnalist cu norma intreaga, 7 zile din 7 zile cu mici pauze de masa!