sâmbătă, 3 iulie 2010

Fragmente dintr-un borcan cu miere...

Se asterne o tacere numita relaxare, probabil cu mai multe articole pe blog, o perioada care presimt ca va dura putintel(asta doar in cazul in care nu voi reusi sa stau locului) pana cand voi reveni la facultate sau pana voi pleca din nou spre meleaguri necunoscute...M-am tolanit intr-un fotoliu, am laptopul conectat la internet, am sticla de pepsi langa mine si o sa ascult muzica non-stop, o sa citesc un ziar "bine cotat" sau voi mai butona telecomanda pe canalele de televiziune cu stiri de calitate, ca poate asa...doar asa...va trece timpul mai repede si voi mai evada din "celula".
Nu dau delete nici repeat pentru ca va veni o vreme in care voi avea minunatii de adaugat la viata mea colorata sau alb negru. Dupa un an de schimbari fast food, noi prieteni care au intrat in viata mea cum am pasit pe pamant strain( primind zambete si imbratisari). Initiati cu spaghette bolognese, le-am sarbatorit ziua in parc si i-am batut cu spuma pana se umfla parchetu'. De precizat si noptile "folosite" incercand sa organizam un eveniment cu oameni obisnuiti pentru oameni obisnuiti. O sa duc lipsa sa vorbim in codul morse cu vecina...(abia astept sa va revad :X).
"Fiecare lucru la vremea lui"...cam asa s-a si intamplat. Dupa un an de invataturi: cursuri imposibile, seminarii inutile si laboratoare interesante, un amalgam de colegi care la sfarsitul anului ii poti clasifica "in" or "out". Am invatat sa "utilizez" armamentul de a vorbi cu oamenii, de a-i intervieva, de a le "stoarce" informatiile necesare...sunt inca un novice. Am experimentat stresul sesiunii peticita de notiuni confuze si de neclaritatea termenilor. Am simtit spiritul echipei in proiecte realizate in locuri respectate de oameni care se respecta. Ma amuz de fiecare data cand ma gandesc la asta.
Era sa uit! Transportul zilelor noastre, chiar ca voi duce lipsa sau mai bine zis a venit si bine meritata pauza de la inghesuiala. Macar ne-am boierit cu un abonament care il falfaim in fata controlorilor care cer biletul/abonamentul la cercetat.
Alaturi de fetele care fac parte din celula 14, am trait bucurii, tristeti dar cel mai de pret e ca am fost impreuna pe tot parcursul anului. Si vom reveni cu forte noi sa ne plimbam cu caruciorul in Kaufland.
Nu pun punct, nu vreau sa o iau de la capat. Orice punct are un nou inceput, la mine e diferit, nu e confuz, nu e plin de non-sens ci are o continuare cu o temelie buna. De ce punct si de la capat? Mai bine to be continued, fara punct, folosesc doar virgula pentru a realiza o enumeratie.
Pot scrie pagini intregi legat de memoriile dintr-un borcan cu miere, dar as realiza o carte care ar putea deveni best-seller...sunt modesta. Ma abtin!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu