vineri, 7 mai 2010

Biletul RATP: o calatorie...la teatru! Part 2


Nu aveam nici cea mai mica idee ca piesa de teatru va avea o continuare asa rapida. Dar cand nu te astepti, isi face aparitia, nu atat de subtil, mai degraba ca un scartait pe creier.
In backstage sunt pregatite personajele: make-up, costumele asezate frumos pe umerase asteptand cu nerabdare sa fie imbracate.
Cortina rosie este data deoparte INCA o data.
Povestitorul: Soarele zambeste pana la urechi...incalzeste puternic dar asta ne bucura pentru ca este ziua perfecta destinata plimbarilor si shoppingului. Gata cu palavrageala frumusetii naturii.
Aer inchis, oameni multi inghesuiti ca sardinele, caldura imensa...daa...e chiar el...autobuzul!!.
Personajele fac parte din categorii diferite, nu iti pot da seama de fiecare pentru ca frumoasa caldura a ajuns sa starneasca la toti pachete de nervi.
Ma asez linistita pe un scaun, din intamplare era liber.
Autobuzul opreste in statie, e chiar ea, personajul care printr-o preselectie banala a primit rolul principal.
[Toti cei aflati in sala stau cu sufletul la gura sa astepte ca actorul lor preferat sa intre in actiune, sa ii admire marele talent]
Portocala enervanta: Faceti putin loc sa stea si fata mea...Hai mama stai aicea.
Povestitorul: De teama sa nu nimereasca locul, incepe sa devina enervanta...putin spus enervanta.
Portocala enervanta: Am ajuns la Kaufland?
O doamna: Nu.
Portocala enervanta: Am ajuns la Kaufland?
O doamna: Nu doamna, mai aveti.
[Tarrrr!!!!Tarrrr!!!!]
Povestitorul: Suna telefonul. "Doamna" noastra, taranca de origine, nu isi gaseste telefonul. Tresar!! Un tipat puternic ma inspaimanta... Pardon, vorbeste la telefon actrita noastra.
Portocala enervanta: DA!!
Povestitorul: Tipa.
Portocala enervanta: Shi spui??
Povestitorul: Tipetele s-au transformat in urlete. Tot autobuzul aude...dar ea...nu.
[Rasete puternice in sala]
Portocala enervanta: Nu ti aud! ca is in autobuz si fashe asta zgomot mare.
[Rasetele se amplifica]
Povestitorul: Urla de aude tot autobuzul, dar ei i se pare ca "vorbeste" prea incet.
Portocala enervanta: Lasa-ma bre ca stiu eu ce fac!!.. Duc fata sa o plimb cu caruciorul in Kaufland!! Da bre..lasa ca stiu eu.
Povestitorul: Urechea mea dreapta era PREA aproape ca sa nu ma surzeasca. Regret ca am ales sa stau pe scaun.
Portocala enervanta: Hai ca ti sun apoi ca nu aud nica!!..Pa
[Publicul nu se mai poate opri din ras]
Portocala enervanta: Am ajuns la Kaufland?
O doamna: Nu doamna, mai aveti doua statii.
Povestitorul: In cele din urma ajunge la destinatie: Kaufland. Isi imbraca fata, intr-un ritm care ma calca pe nervi.(trebuia sa cobor si eu nu de alta si nu aveam loc din cauza ei ca s-a intins peste tot). Rabdare. Oamenii au coborat in statie, autobuzul incepe sa plece dar ea...nu mai termina!!.
Portocala enervanta: Domnu' sofer!! Opriti ca tre sa cobor si eu!!...
FINALLY!!!!!...
Nu pot spune end, pentru ca viata e plina de spectacole, so...
to be continued...

Reacții:

3 comentarii:

  1. a new day, a the same story :))

    RăspundețiȘtergere
  2. A new day but not the same story...pentru ca suntem diferiti... din fericire...:))

    RăspundețiȘtergere