Primavara poetilor...

Ora tarzie...singurele lucruri pe care le am langa mine este paharul de pepsi aproape gol si putinele jeleuri care au mai ramas. Imi termin de pus la punct ultimele detalii pentru proiectul interesant pe care trebuie sa il inmanez maine...la o ora matinala.
Ar fi trebuit sa dorm la ora asta, insa m-a apucat un chef nebun de a scrie articolul asta despre o zi, zic eu, frumoasa, linistitoare si interesanta.
Era o zi insorita,asa zisa primavara, razele soarelui aluneca usor pe geam incalzindu-ma usor insa ma pacaleste ca vine perioada calda numita primavara asa ca nu ma las prinsa in mica lui inducere in eroare. Dupa orele petrecute la facultate, tinand ocupat scaunul din amfiteatru aleg sa ma refugiez intr-o librarie-cafenea. Aleg o masuta intr-un coltisor. Sunt prinsa in atmosfera de biblioteca si ceea ce se face simtit este mirosul de la boabele de cafea asezate minutios pentru a crea un decor superb si pentru a ma introduce in cadrul perfect.
Rasfoiesc de vreo 3-4 ori meniul adus de o domnisoara draguta insa nu eram atenta ce era acolo, dar in cele din urma ma concentrez la ce vreau. Aleg un cappucino. Trebuie sa fiu relaxata inainte sa imi intru in rol. Care rol? Eii, de a pune cateva intrebari timide.
Sorb din cappucino asemenea unui om obosit de munca zilnica pe care o face, si suparat de unele probleme cotidiene. Sunt putin nervoasa...ca sa fiu sincera, putin mai mult. Banca e de vina. Nu va ganditi acuma ca am facut imprumut, nu mi-ar da mie asta , "I'm just a kid"...nu, nervozitatea vine de la cardul care mi-a inghitit banii pentru ca nu l-am "alimentat", imi explica doamna de la ghiseu.Hmm.... Ca un copil care s-a imbolnavit pentru ca a stat flamand zile, saptamani, luni la rand flamand. De cand cardul meu are nevoie de alimentare periodica??? Ciudat ciudat. Probabil ar fi trebuit sa stiu asta, dar uite ca totusi e o surpriza.
Revin la peisajul de cafenea si la momentul "cappucino". Gustul subtil de scortisoara ma calmeaza. Imi revin din acea stare si incerc sa ma las purtata de atmosfera relaxanta. Privesc melancolica cartile din librarie, parca vreau sa aleg o carte, sa o rasfoiesc dar se pare ca nu am avut puterea necesara pentru ca tot pe scaun am ramas.
Verific ceasul, e aproape fix, ma grabesc sa termin de savurat cappucino si sa ma cufund intr-unul din scaunele asezate frumos in spatiul rezervat pentru ca urmeaza o lectura publica de poezii.
Bineinteles, ca o fata curioasa ce sunt nu am venit sa ascult poeziile inainte de a stii ce va urma sa ascult. Cu o zi inainte merg intr-o alta librarie si rasfoiesc cartea, citind poeziile ei.(de fapt era si din cauza interviului marea mea curiozitate.Tinea de documentare).
Inainte de a incepe o felicit pentru carte....imi promite o cafea cand voi veni in orasul din care e ea. Interesant suna!
Ninge pe strada Lapusneanu, intr-o zi de martie ninsoarea se aseaza ca un covoras pe strada. Fulgii cad cu o precizie parca stabilita de dinainte.
Incepe. Putina lume, stiam asta, nu aveam nici macar o mica speranta ca vor veni mai multi. Poate din lipsa de informatie ori din lipsa de interes sau de ce nu, din lipsa de timp. Dar imi place, se creaza o intalnire restransa asemeni unui cerc de prieteni care aleg sa se intalneasca sa mai discute.
Ascult cu atentie poeziile si zambesc la cele pe care le-am citit cu o zi inainte si retinusem pentru ca mi s-au imprimat in memorie versurile frumoase.
Ma las purtata de momentul "poeziilor"...pentru a ma conduce in spatii necunoscute de mine si de a-mi prezenta frumusetile pure regasite printre versurile unei poezii.
"Tanjind cautand
ceea ce nici macar
nu e de aici
m-am parasit
pe peronul de noapte al singuratatii
asteptand o scrisoare
ce poate a si venit
cuvinte ce mi s-au spus
de atatea ori fara sa le aud
nici un glas nici un cuvant
nu se ridica in miez de noapte
sa ma ridic
dintre obiecte
fotografii ingalbenite
reviste cartile prietenilor
acum doar cartile
sa ma ridic
cu ochii tintuind
steaua polara
numai a mea ratacirea
cu genunghii zdreliti
iar sa ma ridic
sa plec
cine o sa-mi astampere
setea straveche din suflet."